Biserica din satul Densuş, judeţul Hunedoara, este una dintre cele mai cunoscute din România. Cu o arhitectură unică în lume, influenţată de romanicul târziu, ea este, cu certitudine, cea mai veche biserică de piatră în care sunt oficiate slujbe în ritul bizantin. Naosul bisericii are formă pătrată, de 6×6 metri, străpuns de un turn de piatră. Pereţii sunt construiţi din stele funerare, bucăţi de zid, coloane ori alte pietre cu inscripţii romane. Unii dintre istorici sunt de părere că aceste pietre au fost aduse din ruinele fostei capitale a Daciei romane, Colonia Augusta Dacica Ulpia Traiana Sarmisegetuza. De asemenea, biserica este faimoasă pentru faptul că aici se află stela funerară a generalului Longinus Maximus, prietenul împăratului Traian, prins prin vicleşug de regele dac Decebal şi care, potrivit legendei, s-ar fi sinucis pentru a-l determina pe Traian să pornească ofensiva împotriva regatului dac. Un alt amănunt interesant este dat de pictura murală. “Pictura a fost realizată de meşterul Ştefan, în secolul al XV-lea”, spune părintele Alexandru Gherghel, preotul ortodox care păstoreşte comunitatea din Densuş. Un amănunt uimitor este faptul că Pruncul Isus este pictat în strai românesc. Însă o mare parte a picturii a fost distrusă, în Evul Mediu, de către turci, iar apoi de către calvinişti, în pe-rioada în care Biserica Ortodoxă din Transilvania a fost subordonată celei reformate. Unii cred că distrugerile au fost făcute în timpul superintendentului calvin Pavel din Turdaş, de la mijlocul secolului al XVI-lea, ori în timpul succesorului său, Mihail din Turdaş, în condiţiile în care ambii fuseseră desemnaţi de către principii protestanţi ai Transilvaniei în postura de conducători ai Bisericii Ortodoxe din Transilvania, cu speranţa de a-i atrage pe români la reformă. Părintele Alexandru Gherghel crede că frescele pictate de meşterul Ştefan nu au fost distruse doar de calvini, ci şi de turcii musulmani, care au năvălit în repetate rânduri în Transilvania.
Ipoteze contradictorii
Dacă opinia unanimă este aceea că biserica din Densuş are o frumuseţe unică, există mai multe ipoteze ridicate de momentul construirii acestui lăcaş de cult. Cea mai fantezistă ipoteză a fost lansată chiar de un fiu al satului, Nicolae Densuşianu, un savant care a lansat o serie de teorii abracadabrante în cartea sa, “Dacia preistorică”. Printre altele, Nicolae Densuşianu scrie că biserica din Densuş ar fi fost templu creştin, ridicat de daci, înainte de cucerirea română. Nu există nici un izvor care să ateste faptul că religia creştină ar fi fost praticată de dacii din zonă. Relatările referitoare la predicile Sfântului Apostol Andrei în Dobrogea trebuie priv-ite în contextul în care, la acea dată, Dobrogea de azi făcea parte din Imperiul Roman, statul în care s-a răspândit la început religia creştină, în ciuda persecuţiilor. Prima ipoteză serioasă arată că, iniţial, biserica din Densuş ar fi fost un mausoleu dedicat generalului Longinus Maximus. Acesta ar fi fost unul dintre prietenii împăratului Traian, capturat de daci. Legenda spune că Longinus Maximus s-ar fi sinucis în captivitate, pentru a-l determina pe împăratul Traian să-i atace pe daci. Această variantă este alimentată de faptul că în Densuş se află stela funerară ridicată în onoarea generalului roman după cucerirea Daciei. O altă ipoteză spune că biserica ar fi fost ridicată în secolul al IV-lea, deci după retragerea aureliană, ca templu al zeului Marte. Dacă ar fi adevărată această ipoteză, ea ar demonstra continuitatea populaţiei daco-romane în Transilvania, pre-cum şi păstrarea timp îndelungat, a vechilor credinţe păgâne, exact la fel ca în restul Europei. În fine, mai există o ipoteză, referitoare la ridicarea bisericii în secolul al XIII-lea. În ultimii ani au apărut şi interpretări care încearcă să împace cele trei ipoteze. Una dintre ele, care câştigă tot mai mulţi adepţi, afirmă că, imediat după fondarea oraşului Ulpia Traiana Sarmisegetuza, coloniştii romani ar fi ridicat un mausoleu dedicat generalu-lui Longinus Maximus. Este posibil ca acest mausoleu să fi fost ridicat chiar la Densuş, localitate aflată la circa 10 kilometri depărtare de fosta capitală romană a Daciei. Ulterior, acest mausoleu sau doar elemente ale acestuia, ar fi putut fi utilizate pentru ridicarea unui templu al lui Marte sau mausoleul ruinat să fi fost reconstruit ca templu al zeului războiului. Cum Longinus era militar, nu ar fi fost ceva atât de neobişnuit. Cei care susţin această teorie susţin că, după adoptarea religiei creştine, templul lui Marte ar fi fost transformat într-o basilică paleocreştină. Aceasta ar fi fost refăcută în secolul al XIII-lea. În lipsa unor documente scrise, toate acestea rămân doar ipoteze. Cu excepţia celei emise de Nicolae Densuşianu, toate sunt plauzibile, susţin istoricii.
