"Suntem hotarati sa-i urmam pe ucenicii sfintilor din Sinaxar : ne ducem unde ne este duhovnicul. N-am intrat in viata calugareasca ca sa ducem existenta de viermi" – este declaratia dura si ferma pe care o face Pr. Dometie Manolache impreuna cu obstea monahala de la Manastirea Prislop, in semn de solidaritate cu arestarea Pr. Arsenie Boca. Cele de mai sus fac parte dintr-o scrisoare adresata patriarhului Justinian Marina. Se petrecea in plin stalinism, in anul 1951. Abil diplomat, patriarhul ii scrie la randul sau ministrului de interne Teohari Georgescu: "cu rugamintea de a gasi o solutie pentru linistirea spiritelor, nu numai in sanul Manastirii, ci si in randul credinciosilor din Transilvania, unde Arsenie are multe mii de adepti. Arsenie este la Canal-Cernavoda. Daca va fi arestat, noi putem sa confirmam anticipat ca miile de credinciosi adepti ai lui Arsenie vor porni spre Cernavoda"…
Gratie arhivelor de la CNSAS putem astazi sa ne facem o imagine mai coerenta a acelor vremuri. Lucru la care contribuie si autorii (netrecuti pe coperta) ai cartii intitulate "Parintele Arsenie Boca, obiectivul «Bratu» " (Editura Patmos, Cluj-Napoca, 2009). Intr-un studiu introductiv semnat de Vasile Manea aflam ca intentia autorului/autorilor este aceea de a se distanta de "biografia mistificata a parintelui Arsenie Boca". Iata o afirmatie demna de anii ’50!… Dovada ca Vasile Manea nu intelege nimic din duhul ortodoxiei, din spiritualitatea crestina, in general.
Din fericire, cartea este totusi foarte echilibrata. Sunt aduse in prim-plan declaratii despre Arsenie Boca facute sub reflectoarele anchetatorilor de Nichifor Crainic si de Antonie Plamadeala. In conditiile unor presiuni de neimaginat, cei doi au puterea de a-l proteja. "Pr. Arsenie Boca este un calugar de reala valoare spirituala", afirma Crainic.
Cartea mai contine o declaratie data de Pr. Arsenie Boca despre relatia sa cu principesa Ileana, viitoare monahie, si una dintre emotionantele scrisori pe care i le-a trimis Parintelui un alt staret al monahismului contemporan, Pr. Ilie Cleopa, pe atunci intaistatator al Manastirii Slatina. Un capitol aparte contine un extras din nenumaratele pagini dedicate urmaririi obiectivului "Bratu" – asa cum a fost numit Pr. Arsenie Boca dupa ce a fost exilat in Bucuresti si dezbracat de haina monahala. Dar cum haina duhovniceasca (ingereasca) nu poate fi dezbracata de vreo putere lumeasca, Parintele era in continuare cautat de multa lume, in special la biserica din satul Draganescu pe care o picta, astfel incat Securitatea il considera un pericol.
Una peste alta, daca nu ar fi incropita la repezeala, cartea este binevenita si necesara. Un aparat critic ar fi fost de dorit. Oricum, fata de afirmatia post ’89 a lui Antonie Plamadeala "n-am avut puterea sa fim martiri", cea a Pr. Dometie Manolache, "n-am intrat in viata calugareasca ca sa ducem existenta de viermi", spala obrazul Bisericii.
