Aproape toţi oamenii pe care-i întâlnesc vor să afle răspunsul la întrebarea: unde mi-a plăcut cel mai mult? Pentru că nu m-am hotărât încă la un loc, am ales zece. Iată şi de ce.
10. Montevideo – pentru Carnavalul din septembrie, pentru plaja la Rio de la Plata şi pentru străzile din partea veche a oraşului, spre port, pline de clădiri părăsite, vag sinistre. Şi pentru convingerea locuitorilor săi că ei au inventat tangoul. Într-o duminică seara mergeţi la Mercado de la Abundancia pentru o seară de dans cu Joven Tango.
9. Dubai – pentru ce au construit oamenii din nisip şi imaginaţie. Pentru cartierele autentice (mai sunt!) unde poţi sta la o plăcintă cu brânză şi o shisha la ascultat poveşti arăbeşti şi de aiurea. Pentru Dubai Creek şi vapoarele încărcate cu mărfuri şi pentru cerul oraşului brăzdat la fiecare minut de cele mai fantastice avioane.
8. Kuala Lumpur – pentru bananele prăjite de pe stradă. Şi pentru nebunia din Cartierul Chinezesc. Pentru mirosul oribil de Durian (miroase oricum a vacanţă exotică) şi Petronas Towers. Faceţi o excursie până la Batu Caves. Nu uitaţi să cumpăraţi ghirlande de flori şi lapte pentru zeul Murgan. Preoţii din peşteră vă vor binecuvânta.
7. Bruxelles – Îmi place în Matonge, strada/cartier african unde o săptămână pe an, în iunie, negrese ca în desenele animate ies pe stradă şi gătesc pentru trecători, în ceaune mari, tocănuri africane. Îmi place pentru că am trăit aici şi încă mă leagă o mulţime de amintiri. Duminica până în prânz daţi o raită prin piaţa de lângă Gare du Midi. La spartul târgului puteţi cumpăra o lădiţă de mango cu doar 2 euro. Mai e berea şi ciocolata.
6. Stockholm – pentru dimineţile pustii de weekend, Muzeul de arhitectură şi pieţele de Crăciun. De fapt îmi place oraşul întreg de Crăciun. Pentru un spectacol la The Globe şi schimbarea gărzii la palat. Şi pentru că aici s-a inventat IKEA. Ieşiţi din oraş înspre cartierele de periferie. Vă veţi simţi ca la ţară şi nu ca într-o mare metropolă.
5. Tokyo – pentru sushi şi porţiile imense de curry cu orez. Pentru sentimentul de „pierdut în spaţiu” pe care îl ai în metrou şi pentru amabilitatea locuitorilor care, chiar dacă nu ştiu engleza, încearcă să te ajute (sau să te încurce şi mai rău) în găsirea unei adrese. Pentru Ginza cu luminile ei şi pentru magazinele de electronice. Plimbarea de duminică păstraţi-o pentru Harajuku.
4. Quito – pentru lecţiile de salsa şi limba spaniolă. Şase dolari şedinţa. Pentru micul dejun de la Radisson şi aeroportul din centrul oraşului. Pentru bisericile catolice, multe şi cu atmosferă de şezătoare. Oamenii intră în ele să se roage, dar şi să stea de vorbă în linişte. Pentru vulcanul Cotopaxi şi telecabina ce urcă până la 4.000 de metri. Iar la câţiva kilometri depărtare e chiar mijlocul pământului.
3. Rio de Janeiro – pentru caipirinha cumpărată de la un chioşc din Ipanema. Şi zahăr brun şi lime. Pentru Rio Scenario, barul/club unde tinerii petrec cot la cot cu cei mai în vârstă şi unde merită doar să stai la balconul interior şi să urmăreşti lumea. Pentru statuia lui Iisus şi mai ales pentru chuhascarii. Faceţi o plimbare în jurul lagunei din centru. Pe parcurs va trebui să vă opriţi la un moment dat să aterizeze sau să decoleze elicopterele care plimbă turiştii în jurul statuii lui Iisus.
2. Marrakech – pentru amestecul de cola şi suc de portocale pe care chelnerii îl puneau pe masă, minţind politiştii că nu bem bere. Pentru cozile imense la bere din cel mai mare supermarket din oraş. Pentru ciorba de linte şi hotelurile tradiţionale. Pentru moscheea Koutoubia şi pentru piaţa Djemaa El Fna cu povestitorii orbi şi mânuitorii de şerpi. Alegeţi-vă o zi în care să vă pierdeţi prin souk, nu veţi şti niciodată unde nimeriţi, iar la lăsarea serii aşezaţi-vă la o masă mare, ca de nuntă, în centrul pieţei şi mâncaţi melci fierţi.
1. Istanbul – pentru că e locul unde am filmat primul episod din „Bazar”. Pentru Princes Islands, insulele din Marea Marmara, azi locuri de relaxare, ieri locuri de exil. Pentru toate lucrurile frumoase care s-au întâmplat sau nu şi la care am visat în oraşul acesta. Pentru că e la o oră de zbor de Bucureşti. Pentru că haosul în stare pură de aici îţi dă energie. Şi pentru o bere la Husnu pe Akbyik street. La sfârşitul lui 2010 s-a redeschis Pera Palas, hotelul a cărui istorie se leagă de Orient Express şi de iluştrii săi pasageri.
