Marele atu al lui Mihai-Răzvan Ungureanu este acela că reprezintă cel mai bine plasat candidat al dreptei (în afara mizerabilului Crin Antonescu) pentru alegerile prezidențiale.
Circulă în aceste zile de dinainte de europarlamentare îndemnul de a nu vota, de a boicota alegerile de pe 25 mai. Înțeleg chiar că unii consideră cool această poziție. Cu aceștia din urmă nu e nimic de discutat. Decizia de a vota sau nu nu poate avea nimic de-a face cu această ridicolă etichetă: cool. Alții invocă vechile argumente: alegerile sunt irelevante, partidele sunt deopotrivă de neatractive, toți candidații sunt aproape la fel de răi, nu mai vrem să alegem cu lupa între răul mai mare și răul mai mic. Dacă aceste argumente sunt afirmate cu sinceritate, ele denotă o mare naivitate, ca să nu spun lipsă de informație. Dar cred că în multe cazuri cei care le difuzează mai ales pe rețelele de socializare și pe bloguri joacă propriul lor joc politic, foarte discutabil, după părerea mea.
Mai întâi, trebuie spus că alegerile de față sunt foarte relevante, nu neapărat pentru România, ci mai cu seamă pentru Europa. Vin într-un moment de cumpănă: relația cu Rusia, problema extinderii Uniunii, tendințele eurosceptice puternice din unele țări comunitare, nevoia de a decide asupra unor noi strategii privitoare la energie și, în general, nevoia de a se decide dacă și cât se va avansa pe linia integrării sau se consideră că aceasta a mers prea departe. În plus, deja în seara alegerilor se va ști probabil care va fi noul președinte al Comisiei Europene – în esență, dacă va fi social-democratul german Martin Schultz sau conservatorul luxemburghez Jean-Claude Juncker. Se va ști destul de repede, de asemenea, cât de mare va fi ponderea grupurilor antisistem, antieuropene și radicale în PE și cum vor influența acestea alcătuirea viitoarei Comisii Europene. Sunt toate lucruri extrem de importante, pentru care merită votat și numai cei al căror orizont politico-intelectual este extrem de jos pot vorbi despre irelevanță.
