Einstein si misterele credintei (II)
In numarul trecut am inceput sa redam cateva amanunte din noua Biografie a marelui fizician,
semnata de Walter Isaacson, in acest numar continuam publicarea extraselor. Curand dupa aniversarea a 50 de ani, Einstein a dat un remarcabil interviu in care a fost mai revelator ca niciodata in legatura
cu conceptia sa religioasa. Acest interviu i-a fost luat de George Sylvester Viereck, care se nascuse in Germania, se mutase inca de cand era copil in America unde si-a petrecut viata scriind poezii usor erotice, luand interviuri oamenilor importanti si exprimandu-si dragostea sa complexa fata de tara natala. Einstein presupunea ca Viereck era evreu. De fapt, Viereck afirma cu mandrie ca se tragea din familia Kaiserului, iar mai tarziu a devenit simpatizant al nazismului, fiind chiar inchis in America, in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, sub invinuirea ca era propagandist german.
Interviul acordat de Einstein
lui George Sylvester Viereck
Viereck a inceput prin a-l intreba pe Einstein daca se considera german sau evreu. "Este posibil sa fiu amandoua", a replicat Einstein, Nationalismul este boala copilariei, pojarul omenirii".
La intrebarea daca evreii ar trebui sa incerce sa se asimileze, Einstein a raspuns: "Noi evreii am fost prea dornici sa ne sacrificam idiosincra-siile ca sa ne conformam".
Iar la intrebarea, in ce masura a fost influentat de crestinism? A ras-puns: "In copilarie am fost instruit atat in cunoasterea Bibliei cat si a Talmudului. Sunt evreu, dar sunt subjugat de figura luminoasa a Nazarineanului".
Acceptati existenta istorica a lui Iisus? l-a intrebat apoi Viereck. "Indiscutabil! i-a raspuns Einstein. Oricine a citit Evangheliile a simtit prezenta actuala a lui Iisus. Persona-litatea lui pulseaza in fiecare cuvant. Nici un alt mit nu este plin de atata viata".
Apoi, a urmat intrebarea, credeti in Dumnezeu? la care Einstein a raspuns: "Nu sunt ateu, nu cred ca ma pot numi panteist. Problema este mult prea vasta pentru mintea noastra limitata. Suntem in situatia unui copilas care intra intr-o mare biblioteca plina cu carti scrise in multe limbi. Copilul stie ca cineva a scris aceste carti. Dar nu stie cum a facut acest lucru. El nu intelege limba in care au fost scrise. Banuieste vag ca exista o ordine misterioasa in aranjarea cartilor, dar nu stie care este aceea. Aceasta, mi se pare mie, este atitudinea celor mai inteligente fiinte umane fata de Dumnezeu. Vedem universul minunat organizat, care asculta de anumite legi, dar nu prea intelegem aceste legi".
La intrebarea daca aceasta este conceptia despre Dumnezeu a unui evreu, el raspundea: "Eu sunt un determinist. Nu cred in liberul arbitru. Evreii cred in libertatea vointei. Ei cred ca omul isi modeleaza propria viata. Eu resping aceasta doctrina. In acest sens, nu sunt un evreu".
Acesta este Dumnezeul lui Spinoza? l-a intrebat interlocutorul: "Sunt fascinat de panteismul lui Spinoza, dar admir si mai mult contributia sa la gandirea moderna, pentru ca este primul filosof care trateaza sufletul si trupul ca un intreg, nu ca doua lucruri separate".
Credeti in nemurire? il intrebase Viereck. "Nu. si o viata este destul pentru mine".
Einstein a cautat sa exprime clar aceste sentimente, atat pentru el cat si pentru toti aceia care voiau
de la el un raspuns simplu despre credinta sa.
Asa ca, in vara anului 1930, a compus un crez, "Ce cred", (inregistrat pentru un grup care facea parte din organizatia drepturilor omului), pe care, mai tarziu,
l-a publicat. El incheia, explicand ceea ce vrea sa spuna cand se autodefineste credincios. "Cea mai frumoasa emotie pe care o putem trai este aceea a misteriosului. Este emotia fundamentala care sta la baza oricarei arte si stiinte adevarate. Cel caruia ii este straina aceasta emotie, care nu se mai poate uimi si nu se mai infioreaza, este ca un mort, o lumanare stinsa. A simti acest lucru in spatele a tot ceea ce experimentam este ceva ce mintea noastra nu poate percepe, un lucru a carui frumusete si sublim ne atinge doar indirect: aceasta este credinta. In acest sens, si numai in acest sens, sunt un om sincer credincios".
Nu este usor sa satisfaci curiozitatea celor care vor, pur si simplu,
sa le raspunzi la intrebarea: Crezi in Dumnezeu? A devenit vestit un raspuns pe care-l dadea adesea Einstein la intrebarea respectiva: "Cred in Dumnezeul lui Spinoza, care se reveleaza in armonia legilor a tot ceea ce exista, dar nu intr-un Dumnezeu care se amesteca in soarta si actele oamenilor".
Unii credinciosi evrei au reactionat negativ la acest raspuns, subliniind ca, pentru aceasta credinta a lui, Spinoza a fost excomunicat de
comunitatea evreiasca din Amsterdam si condamnat de biserica
catolica.
Pe tot parcursul vietii sale, Einstein a respins cu putere invinuirea ca ar fi ateu. "Sunt oameni care spun ca nu exista Dumnezeu", ii spunea el unui prieten, "dar ceea ce ma infurie cu adevarat este ca ei ma citeaza pe mine ca as impartasi asemenea vederi". si spre deosebire de Sigmund Freud sau Bertrand Russell sau George Bernard Shaw, Einstein nu a simtit niciodata nevoia sa-i denigreze pe cei ce cred in Dumnezeu, in schimb, tindea sa se distanteze si sa-i critice pe atei. "Ceea ce ma diferentiaza pe mine de multi dintre asa numitii atei este sentimentul de totala umilinta fata de secretele de nepatruns ale armoniei cosmosului", explica el.
De fapt, Einstein era mai critic fata de demitizatorii, care par a fi lipsiti de umilinta sau de sentimentul uimirii, decat fata de cei cucernici. "Ateii fanatici, scria el intr-o scrisoare, sunt ca sclavii care mai simt inca greutatea lanturilor de care au scapat dupa o grea lupta. Ei sunt creaturi care in dusmania ce o poarta religiei traditionale ca opiu al maselor – nu pot auzi muzica sferelor".
Mai tarziu, la un Seminar al Uniunii teologice din New York, Einstein si-a expus punctul de vedere in ceea ce priveste relatia dintre stiinta si religie: "stiinta, spunea el, nu poate fi creata decat de aceia care sunt total patrunsi de aspiratia spre adevar si intelegere. Dar aceasta sursa de sentimente, totusi, izvoraste din sfera religiei (concluzie care a devenit, cu timpul, celebra). Aceasta situatie poate fi exprimta printr-o imagine: stiinta fara religie este schioapa, religia fara stiinta este oarba".
Dar, Einstein sustine mai departe ca stiinta nu trebuie sa accepte o dumnezeire care sa se amestece dupa cum pofteste in evenimentele creatiei sale. "Principala sursa a conflictelor actuale din sfera religiei si a stiintei au la baza acest concept al unui Dumnezeu fizic", argumenteaza el. "Toti actionam nu numai sub impulsul extern ci si in acord cu necesitatile interioare", scria el in faimosul sau crez.
Einstein considera totusi, liberul arbitru ca pe ceva folositor, chiar necesar pentru o societate civiliza-ta, pentru ca acesta ii face pe oameni sa-si asume responsabilitatea actiunilor lor. "Sunt obligat sa actionez ca si cum ar exista liberul arbitru, explica el, pentru ca, daca vreau sa traiesc intr-o societate civilizata trebuie sa actionez cu responsabilitate". si poate totodata sa-i considere pe oameni res–ponsabili de faptele lor bune sau rele, pentru ca ambele pozitii reprezinta o atitudine pragmatica si sensibila fata de viata, in timp, din punct de vedere intelectual, crede ca actiunile tuturor sunt predeterminate. "stiu ca din punct de vedere filosofic, un ucigas nu este responsabil de crima sa, spune el, dar prefer sa nu-mi beau ceaiul alaturi de acesta".
Fundamentul moralitatii, dupa parerea lui, este sa te ridici deasupra "nevoilor pur personale", sa traiesti intr-un mod de care sa beneficieze omenirea. El insusi s-a dedicat pacii in lume si, dupa ce a incurajat Statele Unite sa construiasca bomba atomica pentru a-l infrange pe Hitler, a lucrat cu asiduitate ca sa gaseasca o cale prin care sa poata fi controlate aceste arme. A strans bani ca sa-i ajute pe refugiati,
a sustinut dreptatea sociala, si s-a ridicat public in favoarea victimelor McCarthyismului. A incercat sa traiasca simplu, cu umor si umilinta, chiar cand devenise una dintre cele mai vestite personalitati
de pe planeta.
Pentru unii oameni miracolele sunt dovada existentei lui Dumnezeu. Pentru Einstein tocmai lipsa miracolelor reflecta providenta divina.
