Mi-am mai exprimat in paginile acestui ziar retinerile fata de trecerea grabita la un sistem de vot uninominal, mai ales in varianta celui strict majoritar. Intre timp, se pare ca majoritatea partidelor politice (cu exceptia PRM si UDMR) se indreapta spre acceptarea unui sistem uninominal mixt cu compensare, sistem care inlatura o parte din dezavantajele votului uninominal pur (majoritar).
Mai nou, PSD supraliciteaza, avansand ideea utilizarii votului uninominal la alegerile pentru Parlamentul Europei – facandu-se ca nu a auzit despre Decizia nr. 2002/772/EC a Consiliului Europei conform careia "membrii Parlamentului European vor fi alesi pe baza reprezentarii proportionale (s.n.), utilizandu-se sistemul de lista sau votul unic transferabil". Argumentul PSD este ca "ar fi o foarte buna testare a acestui model de vot pentru partide si pentru electorat".
Daca tot este vorba de testare, ma intreb de ce aceasta nu ar putea avea loc la alegerile locale (in cazul consiliilor locale). Ca principiu, eu cred ca votul uninominal este cu atat mai util cu cat el este aplicat la scara mai mica (si viceversa). La urma urmei, efectele sunt mai usor de masurat la nivel mic decat la scara nationala.
Sa ne imaginam cum ar arata practic un asemenea sistem in cazul unui sector bucurestean. In prezent, cei 27 de consilieri sunt alesi pe baza listelor de partid, neexistand nici macar obligatia ca acestia sa domicilieze in sectorul respectiv. Daca la alegerile parlamentare exista sansa ca macar o parte a deputatilor unui judet sa fie personalitati cunoscute electoratului, nu cred ca vreunul din consilierii unui sector sa fi fost cunoscut de altii decat apropiatii lor. Actualele consilii locale sunt, cel putin in marile orase, niste grupari obscure, care nu reprezinta decat interese la fel de obscure.
Daca insa s-ar renunta la actualul sistem, preferandu-se impartirea sectorului intr-un numar de 13-14 circumscriptii, s-ar putea respecta identitatea cartierelor, care reprezinta efectiv niste comunitati locale (spre deosebire de sector, unde e greu sa presupui ca locatarul din Zabrauti are aceleasi probleme cu cel din Cotroceni sau cel din Bucurestii Noi cu cel din Primaverii). In urma alegerilor organizate in circumscriptii, ar exista un consilier cu nume si chip (eventual, si domiciliu), caruia as sti ca ma pot adresa daca nu sunt de acord cu desfiintarea unui spatiu verde pentru amenajarea unei parcari (sau invers), daca strazile dintre blocuri n-au mai fost reparate de cand s-au facut, daca vreau sa stiu cand va functiona din nou linia de tramvai inchisa de un an de zile, daca nu sunt de acord cu deschiderea intre blocuri a unui restaurant care raspandeste decibeli manelisti si parfum de gratar. Consilierul cu pricina ar sti cu precizie cui are de dat socoteala daca, eventual, va mai dori sa candideze peste patru ani. El va trebui, cu aceasta ocazie, sa prezinte programe concrete legate de viata cartierului ale carui sufragii vrea sa le obtina si, indraznesc sa sper, va lupta apoi sa le impuna in bugetul local care va raspunde, in consecinta, mult clamatului principiu al descentralizarii.
De asemenea, la alegerea unui consiliu comunal, ar fi delimitate circumscriptii corespunzatoare satelor zau zonelor distincte ale acestora. Prin transformarea consiliului intr-un forum de reprezentanti ai comunitatilor, fenomenul concentrarii investitiilor in centrul de comuna ar avea sanse sa se reduca.
Despre reprezentanti alesi care sa devina responsabili fata de alegatori s-a tot vorbit, dar niciodata nu mi s-a explicat cum anume ar urma sa se intample o asa minune. Cu cat sunt mai multi cei carora trebuie sa le dai socoteala, cu atat nimeni nu da nici o socoteala. Corolarul alegerii prin vot uninominal ar trebui sa fie instituirea mecanismului prin care alegatorii pot, in cazul in care nu sunt multumiti de prestatie, sa-si revoce alesii. Actualele mecanisme presupun declansarea unor asemenea proceduri de catre alte instante decat alegatorii (in cazul consiliilor locale, de catre prefect – reprezentantul guvernului). Recentul scandal al suspendarii presedintelui a provenit, in parte, tocmai din faptul ca instanta care a declansat procedura (Parlamentul) era alta decat cea care il alesese.
Imaginea pe care o propun – cea rezultata din introducerea votului uninominal la alegerile pentru consiliile locale – este, desigur, una idealizata, dar parca este mai probabil sa semene cu realitatea decat asa-zisa reponsabilizare a parlamentarului ales prin vot (cvasi)direct de catre o jumatate de judet.
Mircea Kivu este sociolog
