Recent, la Opera din Timisoara a avut loc premiera cu “Elixirul dragostei” de Gaetano Donizetti, o opera care prefigura, in urma cu peste 150 de ani, aparitia teatrului liric romantic verdian. Vocalitatea – aflata la nivele supreme ale cantabilitatii melodice – este suverana. Celebra arie a indragostitului, a inlacrimatului Nemorino se constituie, in acest sens, intr-un etalon pe care foarte tanarul italian Giorgio Nemeti – o voce de tenor liric aflata in promitatoare ascensiune – a tins a-l atinge. A facut-o cu prudenta, cu controlata sustinere si autentica emotie, pe parcursul unui spectacol in care nu a tinut a se menaja. Aleasa inimii, fermecatoarea Adina, un caracter versatil, a fost admirabil portretizata prin sustinerea oferita de o educata voce de soprana lirico-spinta – originara din Timisoara – care este Narcisa Brumar.
Un spectacol agreabil, deloc sofisticat, fara multa inventivitate, dar autentic functional privind montarea, privind regia scenica, coordonarea caracterelor. O modesta – o voi numi – “modernizare” face ca actiunea sa fie prudent translata din mijlocul de secol XIX in perioada antebelica, “Belle …poque Italienne”, a secolului urmator. Sunt aspecte girate de o echipa sosita de la Opera din Sofia, regizorul Ognian Draganoff, de asemenea scenograful, apoi creatorul de costume, Boris si Tzvetanka Stoynov. Este de observat promptitudinea, forta coordonatoare cu care au actionat cei doi concert-maestri, violonistii Ovidiu Rusu si Corina Murgu, intregul colectiv al ansamblului orchestral, un organism bine sudat, de asemenea unitatea, omogenitatea de actiune a ansamblului corului, colectiv condus de maestrul de cor Laura Mare.
Cum a fost posibila o asemenea realizare? In mare parte datorita spiritului managerial imaginativ, energic, perseverent al directorului general al institutiei, tenorul Corneliu Murgu. Premiera este o coproductie cu Opera Sarajevo. Costurile se impart, la fel ca si beneficiile. Dupa sase luni, spectacolul urmeaza a calatori in capitala bosniaca. Este o inedita, pentru noi, formula privind productia spectacolului de opera, una care poate fi salvatoare in cazul teatrelor lirice mici si mijlocii. Se intampla acum, cand peste tot in lume costurile acestui tip de spectacol au crescut, cand stacheta pretentiilor publicului meloman informat este ridicata – am in vedere mediatizarea agresiva a productiilor marilor case internationale – iar, pe de alta parte, nivelul resurselor materiale scade.
