Atât catolicii, cât şi ortodocşii păstrează cu pioşenie tradiţia pelerinajelor.
Perioada dintre 15 august, cunoscută în Ardeal ca Sfânta Maria Mare şi 8 septembrie, Sfântă Maria Mică, atrage la mănăstirile din judeţul Arad mii de credincioşi, atât din ţară, cât şi din străinătate. Ei vin şi se roagă, parcurg drumul crucii în genunchi şi speră ca viaţa lor să fie mai bună. La cea mai veche mănăstire ortodoxă din ţară, cu activitate, practic, neîntreruptă, Mănăstirea Hodoş Bodrog şi la Bazilica Papală Maria Radna, din Lipova, au loc cu această ocazie slujbe speciale.
Bazilica Papală Maria Randa, locul unde se culeg lacrimile sfinte
Mănăstirea Radna este vizitată anual de mii de turişti din toată Europa. Ei vin la Radna, unde liturghiile sunt oficiate în patru limbi. Basilica romano-catolică Sfânta Maria este situată într-un cartier al oraşului Lipova, în apropierea Mureşului. Prima biserică a fost construită la 1520 şi a suferit multe vitregii de-a lungul istoriei. În anul 1695 lăcaşul a fost incendiat de trupele otomane. Din incendiu, spune legenda, a scăpat neatinsă o singură icoană, despre care se spune că este făcătoare de minuni. Biserica actuală, monumentală, a fost construită în anul 1756 de către călugării franciscani veniţi din Bosnia şi are dimensiuni impresionabile: 60 metri lungime, o înălţime de 21 de metri, iar turnurile ating 67 de metri. După 1948, când comuniştii au început prigoana împotriva Bisericii Romano-Catolice şi a celei Greco-Catolice, pelerinajele au fost interzise.
Anul 1990 însă a adus un nou început pentru viaţa religioasă în jurul vechii mănăstiri. Pelerinajele au fost reluate, de Sfânta Maria Mare, când mii de oameni se adună pentru a se ruga la mănăstirea Radna. În anul 1992, Papa Ioan Paul al II-lea a conferit bisericii de pelerinaj Maria Radna titlul de Basilica Minor. Însă, din 1 octombrie 2003, călugării franciscani au părăsit mănăstirea Maria Radna, din lipsă de fraţi. Din acest moment, întreaga viaţă a acestui loc de pelerinaj a fost încredinţată clerului diecezan. Acum, slujbele sunt oficiate în mai multe limbi, inclusiv în limba română. În spatele bisericii, pe deal, a fost amenajat un Drum al Crucii, urcat de pelerini şi credincioşi la marile sărbători creştine. Pelerinii străbat „Drumul Crucii” pe care-l parcurg în genunchi, pe dealul din spatele mănăstirii. Ei caută fructele unei plante, despre care se spune că simbolizează lacrimile Maicii Domnului.
Legendele mănăstirii
În apropierea Aradului, Mănăstirea Hodoş-Bodrog, este considerată drept cel mai vechi locaş de cult ortodox cu funcţionare neîntreruptă din ţară. Mănăstirea a adunat o istorie zbuciumată şi a rezistat atacurilor hoardelor turce şi tătare, tunurilor austriece şi ateismului distructiv comunist, pentru a reînvia de fiecare dată şi a perpetua credinţa în partea de vest a României de azi.
Una dintre legende arată cum a fost construit lăcaşul de cult: un taur uriaş a descoperit cu coarnele, dintr-o movilă de pământ, o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu pruncul Isus. Pe locul unde taurul a găsit icoana a fost ridicată de credincioşi o bisericuţă, în care a fost instalată icoana. Coarnele taurului se găsesc şi astăzi în interiorul mănăstirii. O altă legendă se referă la sicriul şi inima de piatră chiar de la intrare. “Odată, cu mult timp în urmă, unul dintre călugării din mănăstire, Metodie, a fost căutat de către mama sa, care nu a fost de acord cu drumul în viaţă ales de fiul său. Metodie nu a vrut să stea de vorbă cu ea şi i-a transmis că el nu mai are mamă. Supărată, bătrâna şi-a blestemat fiul călugăr chiar în poarta aşezământului monahal, ca atunci când va muri, să nu-l primească pământul, aşa cum nici el nu şi-a primit mama. Întâmplarea a fost dată uitării şi după ani de zile, călugărul Metodie a murit. A fost înmormântat creştineşte, dar pământul nu i-a primit trupul, iar sicriul său a ieşit pur şi simplu din ţărână. Au fost zadarnice eforturile celor din mănăstire de a săpa gropi mai mari, căci trupul lui Metodie nu era primit. Atunci, pentru ca adormitul să-şi găsească odihna veşnică, stareţul a luat hotărârea construirii unui mormânt din piatră, la suprafaţa pământului”, repovestesc pelerinii legenda transmisă din generaţie în generaţie. Pe zidul mănăstirii se află o inimă, mare, tot din piatră, care reprezintă inima împietrită a călugărului. Credincioşii spun că după rugăciuni îndelungate, dacă stau şi ascultă cu urechea lipită de inima din piatră aud bătăile inimii lui Metodie.
Drumul Crucii într-un lăcaş ortodox
Şi la Mănăstirea Hodoş-Bodrog credincioşii parcurg un drum al crucii. Ei pleacă din mănăstire, pe o porţiune de câţiva kilometri, unde se află amplasate mai multe troiţe. Preoţii se opresc la fiecare troiţă şi citesc rugăciuni speciale, după care participanţii se reîntorc în mănăstire, unde slujbele continuă până a doua zi la prânz. Drumul Crucii este un împrumut din tradiţia catolică.
