Una dintre primele cauze este permisiunea acordată vehiculelor grele de a intra pe autostrăzi, fără verificări amănunţite făcute de Poliţie în punctele de acces. De regulă, în majoritatea ţărilor UE, în astfel de situaţii se restricţionează doar accesul vehiculelor grele. Aceasta deoarece, odată răsturnate, este dificil să fie îndepărtate de pe carosabil.
În alte ţări, traficul are loc în formaţiuni conduse de câte două-trei utilaje de deszăpezire. Permisiunea dată tirurilor de a intra pe autostrăzi, oricând şi oricum, este o măsură cu atât mai riscantă cu cât, deseori, anvelopele acestora sunt uzate. Acum câţiva ani, Ministerul Transporturilor a impus ca vehiculele să fie dotate cu anvelope de iarnă, în condiţii de zăpadă, gheaţă, polei, însă a omis să crească adâncimea minimă a profilului anvelopei. Astfel, dacă în Croaţia anvelopa trebuie să aibă minimum 4 milimetri, la noi aceasta poate avea şi 1,8 mm.
Un alt motiv îl constituie absenţa măsurilor pro-active de asigurare a aderenţei la carosabil, prin tratarea acestuia cu saramură sau clorură de calciu. Pe multe şosele nici nu are cine să facă aceste operaţiuni. Pe DN1 sau A2, CNADNR nu are nici la acest moment semnate contracte de deszăpezire.
Utilajele lipsă sunt o altă problemă. În timp ce la nivel mondial există freze de zăpadă cu capacităţi de mii de tone pe oră (peste o tonă de zăpadă îndepărtată pe secundă), în România se folosesc în majoritate freze vechi de 40 de ani, de fabricaţie sovietică. Utilajul clasic de deszăpezire a ajuns să fie camionul de vară folosit la căratul balastului căruia constructorii îi ataşează o lamă. Paradoxal, statul plăteşte construirea unei autostrăzi şi un miliard de euro (spre exemplu, A2 Bucureşti Constanţa are o valoare de inventar cifrată în jurul acestei sume), însă nu găseşte câteva milioane de euro să cumpere 10 freze de zăpadă pentru curăţarea autostrăzii. Cât priveşte investitorii privaţi, nici vorbă ca aceştia să facă astfel de investiţii, deşi se bat pe aceste contracte de deszăpezire.
Pe calea ferată situaţia este similară. Echipamentele de cale, mai precis elementele de încălzire a macazelor, sunt furate sau se defectează una-două ca urmare a vechimii lor. În caz de viscol, reţeaua de alimentare este ruptă de pomii care pică peste aceasta sau pur si simplu conductorii cedează din cauza greutăţii gheţii depuse. Dificultatea este accentuată şi de faptul că un singur tren ieşit din graficul de circulaţie dă peste cap orarul celorlalte trenuri care folosesc secţia respectivă chiar dacă acestea nu înregistrau întârzieri până atunci.
