22.4 C
București
vineri, 17 septembrie 2021

Traian Băsescu şi votul uninominal „pur”

Dacă noua lege electorală va impune sistemul de vot promovat de Traian Băsescu, PDL  riscă să rămână în afara Parlamentului. Iar posibila cădere a Guvernului Boc, ipoteza anticipatelor, dar şi apropierea alegerilor la termen sunt pe cale să readucă în discuţie problema sistemului electoral.

Într-o perioadă în care toată lumea, de la vlădică până la opincă,  se gândeşte cum să o scoată la capăt cu ziua de mâine, pare inoportun să vorbeşti despre evenimente care vor avea loc cel mai devreme la jumătatea lui 2011 şi cu siguranţă în 2012. Dar capul în nisip nu a salvat niciodată struţul de vânători şi nu va salva nici România de o stare perpetuă de criză.

Scandalurile succesive care s-au abătut şi se abat fără încetare asupra cabinetului Emil Boc nu pornesc numai de la criza economică şi „metodele” de tratament impuse de Cotroceni şi PDL. Scandalurile de care se împiedică la tot pasul premierul Boc provin în principal de la lipsa gravă de legitimitate a prezenţei sale la Palatul Victoria.

Iar această criză de legitimitate vine din încălcarea flagrantă a promisiunilor electorale şi a programului de guvernare pe trei direcţii: 1) împărţirea politizată a banilor publici 2) traseimul politic a mai mult de 30 de parlamentari şi 3) defăimarea unor instituţii esenţiale unui regim politic pluralist. Cumulate şi ridicate la rang de politică de stat, cele trei maladii fac ca guvernul Boc să fie suspendat undeva deasupra ţării şi a istoriei fără nici o legătură cu problemele reale ale oamenilor şi fără nici o şansă de a le rezolva.

Astfel, potrivit datelor oficiale, majoritatea sponsorilor PDL din campania electorală şi-au recuperat banii de campanie prin contracte cu statul;  clienţii politici au împânzit toate instituţiile până la ultimul şef de birou şi ultimul director de şcoală ceea ce face imposibilă inclusiv aplicarea legii salarizării unice; traseiştii politici ai generalului Oprea au distrus ideea de reformă a sistemului public de pensii obţinând majorarea a ceea ce se numeau pensiile speciale ale militarilor, în timp ce restul Guvernului micşorează drastic fostele pensii speciale ale aviatorilor şi propune tăierea sau impozitarea pensiilor obişnuite; liderii PDL în frunte cu preşedintele Băsescu insistă să convingă oamenii că Parlamentul, partidele şi media sunt zone neguroase în care se petrec tot soiul de conspiraţii. Nici una dintre aceste direcţii politice nu au fost votate de români. Guvernul Boc nu are nici o noimă. Nu-i deci de mirare că încrederea în PDL a ajuns la numai 15%.

Cum se va transforma însă realitatea politică a alegătorilor în realitatea politică din Parlament şi Guvern este o întrebare crucială. Iar de răspunsul la această întrebare, de forma pe care o va lua noua lege electorală,  depinde cum vom trăi mulţi ani de acum încolo.

În 2008, românii au votat pentru prima dată potrivit sistemului majoritar uninominal. Liberalii lui Tăriceanu au insistat ca sistemul majoritar într-un tur sau două să fie temperat de o reîmpărţire proporţională. Sistemul a dat cu rest şi la propriu şi la figurat pentru că unii candidaţi au ajuns în Parlament de pe locul doi sau trei în colegiu, pentru că unii parlamentari declamă că dacă sunt aleşi uninominal se pot muta dintr-un partid într-altul ca albinele din floare în floare, pentru că cei care candidează independent nu intră în cursă în cazul unor alegeri între termene pentru că s-ar modifica ierarhia tuturor parlamentarilor la nivel naţional, ceea ce încalcă dreptul constituţional de a fi ales.

Preşedintele Băsescu – care se va adresa astăzi Parlamentului – anunţa într-o intervenţie recentă la TVR că se pronunţă în continuare pentru sistemul majoritar uninominal „pur”, cel pe care l-a promovat şi la referendumul anulat din motive absenteism la sfârşitul lui 2007. Un astfel de sistem există în Europa numai în Franţa şi Anglia, celelalte state de cel puţin mărimea României au sisteme mixte de vot.  El determină împărţirea scenei politice între două partide mari şi defavorizează masiv partidul plasat pe locul trei. Potrivit acestui sistem, în 2008 ar fi murit sau ar fi ajuns spre pragul electoral liberalii. Potrivit acestui sistem, în 2011 sau 2012 ar urma să iasă din Parlament Partidul Liberal Democrat. Calculele sunt simple – liberalii aveau 20% în sondaje în 2008 şi se spune că ar fi sucombat prin uninominal „pur”; democrat-liberalii au acum în sondaje 15% aşa că uninominalul majoritar al lui Traian Băsescu îi va face  una cu pământul. Nu-i aşa că e ciudat cum se învârte roata?

Pe de altă parte, la îndemnul lipsit de frâne şi înţelepciune al preşedintelui Traian Băsescu şi al PDL şi înşelaţi de reacţia penibil de anemică a Opoziţiei, românii au votat în 2009 pentru desfiinţarea Senatului, pentru care este necesară inclusiv modificarea Constituţiei.  Trecând peste contraargumentele majore pe care le-am expus cu alte ocazii, e de spus acum că micşorarea numărului de parlamentari va duce la creşterea normei de reprezentare. Cu alte cuvinte, fiecărui colegiu parlamentar trebuie să-i fie arondate un număr mai mare de persoane. Va fi deci nevoie de redesenarea colegiilor electorale astfel încât unui loc în Parlament să-i corespundă un număr mai mare de cetăţeni decât în prezent (acum norma de reprezentare este de 70.000 pentru un deputat şi 160.000 pentru un senator). Mă întreb câţi din parlamentarii PDL, atât de radicali, atât de virulenţi toamna trecută, îşi vor menţine opţiunea de reducere a numărului de parlamentari, când ei fac parte dintr-un  partid pe cale să fie redus de tot. Nu-i aşa că e o decizie grea?

Cotrocenii şi Palatul Victoria să facă bine şi să dea înapoi în privinţa legii electorale.  Nu-i nici o ruşine să devii rezonabil. Numărul de parlamentari poate fi redus, dacă se păstrează Senatul, şi fără modificarea Constituţiei. Nimănui nu foloseşte risipa de vorbe din jurul unor sisteme radicale prost intercalate – uninominalul „pur” se aplică în Franţa şi Anglia unde opinia publică extrem de puternică temperează lipsa de reprezentare pe care acest sistem o provoacă, iar unicameralul se aplică în Europa în 14 state, dar mult mai mici decât România şi în regimuri autoritariste, vezi China. Social-democraţii pot câştiga oricum alegerile viitoare, îşi pot permite să fie aici flexibili şi raţionali. În plus, şi argument major – democrat-liberalii n-au putut vota legea pensiilor decât apelând la bietul Pristanda, cum credeţi că va ieşi o nouă Constituţie din mâna lor?

Elena Vijuliehttp://elena-vijulie
Elena Vijulie, sef departament Politica
Ultima oră
Pe aceeași temă