Uneori trebuie să mergi pînă la Cannes pentru a realiza cîteva lucruri. Făcînd o retrospectivă a locurilor în care am fost pînă acum, dacă doreşti să întîlneşti cinematograful din punct de vedere cultural şi dacă vrei să asişti la un eveniment cultural (ca totalitate a spaţiilor pe care le deschide), nu are sens să mergi la Cannes. Ci trebuie să mergi la festivaluri precum TIFF, New Horizons din Wroclaw, Polonia, sau ASTRA din Sibiu. Sarajevo, poate, şi alte festivaluri de dimensiuni asemănătoare. Oamenii pe care îi întîlneşti în aceste locuri (mai) mici, freamătul legat de dorinţa de a vedea filme pe care îl întîlneşti la studenţi, la cinefili în genere – acel freamăt care izvorăşte din pasiune şi care, de multe ori, presupune sacrificii, mai ales la noi – aceste lucruri autentice le găseşti în festivalurile mici. Cannes înseamnă comerţ, înseamnă glamour. Într-adevăr, vezi o selecţie a celor mai importante filme – cele care re/definesc cursul unui an cinematografic -, însă, dincolo de bucuria de a fi în sală şi a vedea în premieră mondială anumite pelicule, Cannes nu oferă aproape nimic. Uneori nici măcar vreme bună.
Continuare pe Filmsense.eu
