E tot mai clara tendinta de schimbare in teatrul basarabean, in special gratie regizorilor foarte umblati, care monteaza in mod obisnuit intre Franta si Japonia, precum Petru Vutcarau ori Mihai Fusu, ori a elevilor lor directi.
La acest inceput de decembrie, la Chisinau, port-stindardului clasic al transformarilor, Teatrul “E. Ionesco”, pare a i se adauga cu brio Teatrul National “M. Eminescu”, al carui spectacol dupa un text bine-cunoscut al Biljanei Srbljanovic, “Povesti de familie”, a luat toate premiile pe care le putea obtine la toate categoriile concurentiale. Morala e simpla: regizor performant, actori profesionalizati in stiinta detaliului, scenografie purtatoare de simbol si functionala pana la cel mai neinsemnat obiect din spatiul de joc, coerenta si firesc intr-o poveste cu povesti ale unor copii traind intr-o lume in plina criza, pe care cei patru o repeta cand grotesc, cand tandru. Un ludic al contemporaneitatii de cea mai buna calitate.
Erorile care s-au putut evidentia in acelasi festival (poate ca o mai mare rigoare a juriilor de preselectie le-ar lasa mai putin loc de desfasurare, utila pentru ochiul din afara, dar nu stiu cat de benefica unui asemenea eveniment-cheie) tin unele de natura generala a spectacolului teatral (de pilda viziunea “Operei de trei parale”, montare intre clasic si obisnuit, cuminte si redundanta pana la plictis), altele de specificul zonal. Din ultima categorie, alarmante, in special prostituarea sentimentului national, transformat in aspirator de aplauze (chiar in absenta logicii si a motivatiei scenice), si aiurirea completa (nu e vorba aici de iconoclastie, ci de ticalosie) a unor texte fundamentale (ma refer in special la “Conu Leonida…” montat la Balti).
Remarcabila preocuparea in domeniul teatrului pentru copii, domeniu in care, in sfarsit, initiativa privata sparge gheata in Basarabia, prin compania “Gagalici”, care se asaza cu indreptatite pretentii alaturi de deja cunoscutele “Licurici” si “Guguta”. In contextul transformarii (necesare si, oricum, inevitabile), colocviile de pranz ale festivalului au fost un bun antrenament, chiar daca grevate inca de o nefunctionala curtoazie. Critica basarabeana, prin valorile pe care le detine cu evidenta, trebuie sa opteze pentru chirurgie, in defavoarea coafurii. Pacientul isi merita, cu certitudine, sanatatea.
Premiile Festivalului National de Teatru din Republica Moldova
Juriul, format din Angelina Rosca, Val Butnaru, Tino Geirun, Doru Mares si Valeriu Matei, a acordat urmatoarele premii:
1. Cel mai bun spectacol: “Povesti de familie”, dupa Biljana Srbljanovic, Teatrul National “Mihai Eminescu” din Chisinau;
2. Cel mai bun regizor: Mihai Fusu, pentru spectacolul “Povesti de familie”;
3. Cel mai bun rol feminin principal: Luminita Tacu, pentru rolul Milena din spectacolul “Povesti de familie”;
4. Cel mai bun rol feminin secundar: ex-aequo Ð Angela Ciobanu, pentru rolul Lucinde din spectacolul “Doctor fara voie”, Teatrul National “Mihai Eminescu” din Chisinau, si Zinaida Cebotari, pentru rolul Domnisoara Cucu din spectacolul “Steaua fara nume”, Teatrul Rus de Stat “A.P. Cehov” din Chisinau;
5. Cel mai bun rol masculin principal: ex-aequo Ð Leo Rudenco, pentru rolul Vojn, si Ghenadie Galca pentru rolul Andrei din spectacolul “Povesti de familie”;
6. Cel mai bun rol masculin secundar: Oleg Grudco, pentru rolul Domnul Robert din spectacolul “Doctor fara voie”;
7. Expresie scenica: Snejana Puica, pentru rolul Nadejda din spectacolul “Povesti de familie”;
8. Cea mai buna scenografie: Victor Grusevan, pentru spectacolul “Povesti de familie”;
9. Cea mai buna coregrafie: Victoria Bucun, pentru spectacolele “Oameni ai nimanui”, Teatrul “E. Ionesco”, si “Gradina publica Stefan cel Mare”, Teatrul “Ginta latina” din Chisinau;
10. Cea mai buna muzica originala: Liviu Stirbu, pentru spectacolul “Gradina publica Stefan cel Mare”, Teatrul “Ginta latina” din Chisinau;
11. Cel mai bun spectacol pentru copii: “Planeta de roua”, regia Titus Jucov, Teatrul “Licurici” din Chisinau;
12. Premiul special al juriului: Dumitru Mamei, pentru rolurile Barbatul cu bastonul, din spectacolul “Si cu violoncelul ce facem?”, si Marco, din spectacolul “Oameni ai nimanui”, Teatrul “E. Ionesco” din Chisinau.
