A fi sănătos nu înseamnă doar absența bolilor, ci să ai vitalitate. Cu alte cuvinte, sănătatea nu presupune doar lipsa durerii sau a tensiunii, ci și bucuria de a trăi. Un corp sănătos te ajută să ai parte din plin de plăcerile vieții. A nu se înțelege că sănătatea este doar o stare fizică, ci și una psihică. Bolile apar când mintea și corpul nu mai lucrează în echipă. Mintea neliniștită, ne face să ne suprasolicităm, să devenim agitați (ceea ce creează tensiune în corp), ne aruncă în depresie (ceea ce suprimă imunitatea).
Cu cât fizicul și psihicul sunt mai ”tulburate” cu atât nu mai ai chef nici să socializezi și nici să te concentrezi pe aspirații spirituale. (Bineînțeles că există și excepții, dar acestea nu fac regula, fiindcă nu vorbim despre cei care își păstrează aspirațiile spirituale indiferent de dificultățile fizice sau psihice, ci de marea majoritate.) Suntem obosiți și, evident că preocupările care țin de hobby-uri (că citești, că te plimbi, că înveți o limbă străină, că tricotezi) sunt ultimele pe lista ta, dacă nu, chiar inexistente. Derizoriu, delăsare, gânduri întunecate. Ce se întâmplă atunci? Apar dezechilibrele comportamentale și alimentare, precum un regim dezordonat de viață, alimentație haotică (combinații incorecte, fără a ține seama de ingrediente și de influența acestora asupra organismului, sau ore nepotrivite) care oscilează în extreme: de la a nu mânca mai deloc, la a mânca în exces. Este binecunoscut ”mâncatul pe fond nervos” (din cauza stresului), poftele sau lipsa apetitului, care duc la disfuncții hormonale generând îngrășare sau slăbire excesive.
Prima etapă a piramidei
Pentru a rămâne ancorat în realitate și conștient de nevoile organismului, e bine să fii în conexiune cu corpul tău. Ca să obținem armonie între fizic, psihic și spiritual trebuie să fim conștienți că ele sunt interconectate. Aceste trei dimensiuni se regăsesc distribuite pe cele cinci trepte numite nevoi, în piramida lui Maslow. Acestea cresc gradual în funcție de mediul în care trăiești. La baza piramidei, sunt cele care țin de nevoile fiziologice primare (apă, hrană, adăpost), pe care toți oamenii trebuie să și le satisfacă pentru a putea supraviețui. Apoi, în funcție de mediul (social, cultural, spiritual) în care trăiești, nevoile devin din ce în ce mai ”rafinate”. Apare nevoia de siguranță, pe care ți-o dă în primul rând mediul familial, apoi cele de apartenență de grup (familie, colegi, prieteni, organizații), recunoașterea socială, aceea în care ai nevoie să fii recunoscut de cei din grupul din care faci parte, raportarea la celălalt unde primează încrederea/respectul de sine și, nu în ultimul rând, nevoile rezervate dezvoltării personale, autorealizării, împlinirii potențialului. Nevoile sunt interdependente, cu toate că dacă prima treaptă o poate exclude pe ultima, aceasta din urmă nu poate exista fără prima.
Să rămân la prima treaptă a piramidei. În acest articol o să ”sar” peste subiectul hidratare (care necesită un material aparte) direct la alimentație. Foamea, setea, frigul reprezintă stări tensionale. Viața alternează între aceste senzații (plus alți stimuli perturbatori) și somn. Tensiunile dispar odată cu instalarea stării de sațietate, cu somnul, cu detașarea de stimuli.
Actul de a mânca înseamnă să fii în viață, să trăiești. Se vehiculează termeni ca hrană, mâncare, alimentație, nutriție, obicei alimentar, dietă, regim alimentar. Chiar dacă, într-un anumit sens, par asemănători, există totuși o distincție între ei. O să încerc câteva explicații. Dieta, etimologic vorbind, înseamnă să adopți zilnic un stil de viață. Însă, pe parcurs, acest termen și-a pierdut conotația inițială, sensul reducându-se la perioade mai mici de timp, în care ai grijă la ce mănânci ca să nu te îngrași. Regimul alimentar ține mai degrabă de boală și include restricții concrete, în care, de exemplu, sunt interzise sarea, zahărul, grăsimile nesănătoase în funcție de afecțiunea pe care o ai.
Nu toată mâncarea înseamnă hrană
Când zic hrană, mi se asociază cu nutrienții. Când zic mâncare mi se asociază cu alimente care nu hrănesc, adică consumi cam tot ce este îngurgitabil și pe repede înainte: un covrig, o merdenea, un chipsuleț, o sărățică. Repetând zilnic acest ritual, el se va transforma în obicei alimentar nesănătos. Vor apărea poftele care atrag după sine adicții. A te hrăni înseamnă ca organismul tău să primească nutrienții necesari funcționării acestuia la parametrii cei mai buni, adică să ai energie. Nutrienții sunt pe de o parte proteinele, carbohidrații, grăsimile care constituie macronutrienții (necesari în cantități mari, de exemplu grame), iar pe de altă parte, vitaminele și mineralele (micronutrienți, necesari în cantități mici: mg și ug) pe care corpul le extrage din macronutrienți și pe care le prelucrează în funcție de nevoi.
Cu cât alimentele sunt mai aproape de natură, cu atât vei avea parte de alimentație calitativă. Dacă mâncăm alimente procesate, rafinate, cantitatea de nutrienți este foarte scăzută spre deloc. Așadar, atenție, că nu tot ce mâncăm este și nutritiv! Dăm organismului calorii goale. Prin procesare se duc pe apa sâmbetei și vitaminele și mineralele, iar corpul va trebui să ”se descurce” cu ce-i dai. Acesta va rezista o bună perioadă de timp, însă cum ai împlinit 40, 50 de ani apar problemele de sănătate și fuga la medic. În loc să te bucuri de cea de-a doua tinerețe, începi să investești bani în medicamente care să te mențină pe linia de plutire ca apoi să colapsezi, din cauza efectelor adeverse.
A te alimenta cu tot ce e la îndemână înseamnă doar să îți treacă foamea și atât. În momentul în care consumi făinoase, zaharuri albe combinate cu grăsimi procesate, în corp se întâmplă un boom energetic, ca într-un montaigne rousse. Acum ești sus iar în clipa următoare jos. Corpul se simte bine pe o perioadă scurtă de timp, ca apoi să intervină oboseala. Vine valul de energie, tu ți-ai luat placa de surf, urci pe el, ca apoi să ajungi extenuat la mal. Și ce faci după? Evident că vrei să fii din nou pe val. Vrei energie. Iar înfuleci. Apar poftele, de care am amintit mai sus. ”Mi-e poftă de dulce”, apoi ca să echilibrezi, o dai cu ”mi-e poftă de ceva sărat”. Însă nu aș vrea să fiu chiar așa de exigentă cu noțiunea de pofte. Acestea au și partea lor pozitivă. Ele atenționează instinctiv carențele, iar atunci când știi să-ți asculți corpul, îi vei putea oferi exact ce are nevoie.
De câte ori nu ați auzit de copii care ling varul de pe pereți? Cu alte cuvinte carențe de calciu. Pofta de cafea indică o lipsă de fosfor sau de sulf, pofta de cartofi cruzi sau de banane, lipsă de potasiu, pofta de nuci, carență de iod, grăsimi și B-uri etc. Aspectul negativ al poftelor este atunci când vrei să consumi mereu și mereu același lucru, acestea transformându-se în dependențe. Corpul cere speed: ai mânca parcă pâine albă, proaspătă, aburindă, ăăă, biscuiți, poate și o felie de tort? Hai să fie cu ciocolată și cu un pic de cremă de vanilie! Cerc vicios, senzație de foame permanentă. Când te încearcă această foame, paradoxal, organismul e prea plin, e intoxicat și nu mai asimilează substanțele nutritive. Și dă-i și luptă, vorba lui Caragiale.
Toate acestea, la nivel fizic. La nivel psihic, vorbim de foame și de dependențe emoționale. Și de cele mai multe ori, acestea sunt ”vinovate” pentru vertijurile de mai sus. ”Foamea emoțională” se creează atunci când te simți neîmplinit, când te încearcă un vid interior pe care vrei să-l umpli. Ori că îți dorești compania cuiva pe care-l iubești, ori că suferi după cel care te-a părăsit din diverse motive, că te-ai certat, că te-a dezamăgit, te consolezi mâncând. Lipsa de afectivitate pe care o resimți este înlocuită cu dulciuri, de exemplu. Când mâncăm emoțional, de multe ori nici nu ne dăm seama de unde vine problema. După ce potolim ”foamea”, mai trebuie să ne confruntăm și cu sentimentul de vinovăție, care se va încheia apoteotic cu o stimă de sine scăzută și ceva număr de kilograme în plus. Felicitări! Tocmai ai câștigat biletul către decepție personală!
Fiți cumpătat
Pentru că am fost educați în diada pedeapsă-recompensă (sistem propagat și astăzi, din păcate!) cu șantaje de genul ”Dacă nu mănânci tot din farfurie, nu te las afară la joacă!”, ”Dacă mă iubești trebuie să mănânci tot!” sau recompensați ”Dacă iei note mari îți cumpăr ceva dulce!”, iată-ne cum repetăm aceste scenarii, pedepsindu-ne sau recompensându-ne cu mâncare.
Faptul că mâncăm emoțional ține și de activarea unor amintiri atunci când simțim mirosul unor mâncăruri de care ești legat afectiv. Gustul, mai ales cel din perioada copilăriei, este în strânsă conexiune cu ”nicăieri mâncarea nu e ca la mama acasă”. Toți tânjim după acel ceva, pe care numai ea știa să-l gătească. Eu una am încercat toți cozonacii posibili, poate, poate dau peste unii asemănători la gust cu cei ai mamei mele. Am încercat să fac eu. Nici pe departe. Îmi liniștesc dorul înlocuindu-i de sărbători cu tort de mere care îmi reușește!
Așadar, dacă dați curs poftelor sau vreți să vă recompensați, faceți aceste lucruri cu măsură. Fiți cumpătați!
Monica Micleușanu este consilier nutriționist și masterand în Psihanaliză
