16.7 C
București
marți, 28 septembrie 2021

Sunt Balcanii următoarea țintă a lui Putin?

Cu atenția concentrată asupra crizei refugiaților și a situației din Siria, responsabilii politici europeni au pierdut din vedere faptul că în luna noiembrie are loc un eveniment care ar putea destabiliza din nou Bosnia-Herțegovina și Balcanii.

Este exact ceea ce își dorește Vladimir Putin, care alimentează tensiunile din regiune și își înarmează „fratele slav“ de la sud de Dunăre.

Nici nu s-a întors bine de la întâlnirea de la Sofia cu Boiko Borisov și Victor Ponta, că premierul sârb Aleksandar Vucici a plecat într-o vizită de trei zile la Moscova, care, deși oficial este consacrată relațiilor economice, are, potrivit presei moscovite, o importantă componentă militară. Deși Serbia și-a declarat, încă din 2007, neutralitatea, prin achizițiile despre care vorbesc ziarele rusești, pare că Serbia se pregătește de război.

Și pare că are bune motive să facă acest lucru pentru că în Balcani se pregătește, sau mai exact Rusia pregătește ceva în tăcere, sub radarul presei și guvernelor occidentale, exact așa cum a procedat în Crimeea, în estul Ucrainei și în Siria, adică exact așa cum îi place președintelui rus, Vladimir Putin.

Pe 21 noiembrie se aniversează 20 de ani de la semnarea la Dayton, Ohio, a acordurilor care au pus capăt războaielor din Balcani și au pus bazele legale ale statului Bosnia și Herțegovina așa cum îl știm astăzi, ca o confederație dificilă între Federația Croato-Musulmană și entitatea sârbă numită Republika Srpska, aflată sub autoritatea supremă a comunității internaționale (în realitate, a Statelor Unite și Uniunii Europene) exercitată de un Înalt Reprezentant cu puteri executive largi.

În pregătirea acestei aniversări, președintele Republicii Srpska, Milorad Dodik, a convocat un referendum pentru data de 15 noiembrie în care sârbii bosniaci sunt chemați să răspundă unei întrebări propagandistic și extrem de părtinitor formulate care le cere să respingă autoritatea legislativă și executivă a  Înaltului Reprezentant, a tribunalelor și a Procurorului General ale statului bosniac. Ceea ce reprezintă, de facto, respingerea prin referendum a Acordurilor de la Dayton și, ca atare, declararea independenței entității sârbilor bosniaci.

Campania, care durează de ceva vreme, a fost primită cu îngrijorare de reprezentanții statelor occidentale, care au trimis avertismente și rapoarte alarmate pe această temă și susținută activ și puternic de… Rusia.

Acum câțiva ani, Înaltul Reprezentant avea puterea să anuleze deciziile liderilor bosniaci și legislația adoptată de parlamentele naționale, și avea chiar puterea să îndepărteze din funcție acei lideri care puneau în pericol Acordul de la Dayton. Avea la dispoziție și 60.000 de trupe de menținere a păcii care puteau pune în aplicare deciziile sale.

Astăzi, din 60.000 au mai rămas 600, americanii s-au retras din fruntea efortului de supraveghere, lăsându-i în loc pe europeni. Care au decis să facă pasul în spate și să lase autorităților naționale etnice mai multă putere pentru mai multă reprezentativitate.

Rezultatul este că dacă Republika Srpska își declară independența, așa cum o îndeamnă Rusia și guvernul de la Belgrad, atunci comunitatea internațională are puține mijloace de a o constrânge să revină în cadrele acordului de la Dayton. Înaltul Reprezentant ar putea, teoretic să declare dizolvarea de drept a Republicii Srpska, dar și dacă ar face-o și dacă nu, independența de drept sau de fapt a entității sârbe ar reprezenta un caz de război între sârbi și croato-musulmani, cu tot ceea ce ar însemna acesta în materie de epurare etnică, destabilizare politică și strategică gravă în regiune.

Și, așa cum am observat deja în Georgia, Ucraina și Siria, acolo unde Occidentul se retrage în urma haosului întreținut de la Moscova, se instalează Rusia.

Pe fundalul creat de aceste tensiuni cât se poate de reale, Serbia a participat în luna septembrie la un exercițiu militar împreună cu Rusia și Belarus, care a avut loc pe teritoriul Rusiei și s-a numit – cum altfel? – „Frăția Slavă”. Degeaba a protestat Uniunea Europeană și a avertizat Belgradul că nu poate avea altă politică externă decât Bruxelles-ul. Sârbii au proclamat că merg pe calea prieteniei cu Rusia care a determinat-o de exemplu să refuze să respecte sancțiunile europene împotriva Moscovei impuse după invazia Ucrainei și anexarea Crimeii.

Între timp, ziarele ruse au scris că Vucici a semnat marți la Moscova un memorandum de înțelegere pentru contracte exclusive de mentenanță a echipamentelor militare sârbe pentru companiile rusești, modernizarea și dotarea tunurilor autopropulsate și a transportoarelor blindate sârbești cu echipamente și armament rusesc, achiziția de elicoptere de transport și – atenție – a 16 elicoptere de atac în condițiile în care guvernul sârb pretinde că acest efort de înarmare este strict defensiv, precum și a unor sisteme de apărare antiaeriană (rachete S-300) și de apărare antirachetă.

În pofida neutralității proclamate, Serbia pare că se pregătește cu ajutorul Rusiei de ofensivă la sol și apărare în aer. Pentru guvernanții de la București, care au descoperit virtuțile prieteniei cu Serbia, evoluțiile din Bosnia și din Balcani ar trebui să reprezinte un mare motiv de îngrijorare pentru că, pe nesimțite și din ce în ce mai agresiv rușii și prietenii lor desăvârșesc încercuirea României.

Ultima oră
Pe aceeași temă