După unda verde acordată de regimul lui Bashar al-Assad, inspectorii ONU urmau să înceapă luni ancheta la situl prezumtivului atac chimic de amploare de miercurea trecută. Convoiul de cinci maşini, însoţit de forţe de securitate, a fost atacat de lunetişti. După înlocuirea vehiculului avariat, misiunea s-a întors în zonă. În aceeaşi dimineaţă, două explozii au avut loc în apropierea hotelului din Damasc unde sunt cazaţi inspectorii ONU. În teren, insurgenţii sirieni au tăiat ieri ruta de aprovizionare a armatei spre provincia Alep. În urma violentelor lupte de duminică, insurgenţii au ocupat localitatea strategică Khanasser, aflată pe singura rută ce leagă Alep de centrul Siriei.
Folosirea armelor chimice contra civililor de către regimul de la Damasc urmează a fi confirmată sau infirmată de ancheta experţilor ONU, dar există deja confirmări din diverse surse independente, medicale sau ale serviciilor secrete.
La Amman, în Iordania, a început luni o reuniune a înalţilor ofiţeri din mai multe ţări, având ca temă opţiunile militare posibile în cazul unei riposte împotriva Siriei. Summitul este condus de generalul american Martin Dempsey, şeful comandamentului Statelor Majore ale armatelor SUA, şi de omologul său iordanian, asistaţi de Sir Nicholas Houghton, general, şeful forţelor armate ale Marii Britanii. Se preconiza participarea unui număr important de generali din Germania, Canada, Italia, Arabia Saudită şi Qatar, reuniunea coincizând cu misiunea experţilor ONU la locul atacului chimic de lângă Damasc, care încearcă să afle ce s-a petrecut şi cine este în spatele acestor atrocităţi în urma cărora au murit sute de femei şi copii.
Resurse militare
Principalii actori ai unei eventuale operaţiuni militare contra Siriei (consideraţi a fi SUA, Marea Britanie şi Franţa) dispun deja de mijloace militare substanţiale în regiune. Marea Britanie dispune de patru nave de război, un port-elicopter şi două fregate în largul Albaniei. SUA dispun de trei distrugătoare în Mediterana, unde a fost trimis un al patrulea: USS Mahan. Franţa are avioane Mirage şi Rafale la bazele din Emiratele Arabe Unite, care ar putea atinge Siria, cu toate că bazele aeriene americane de la Incirlik şi Izmir din Turcia şi baza RAF de la Akrotiri (Cipru) sunt puncte de lansare mai probabile pentru o ofensivă.
În cursul ultimilor ani, Rusia a furnizat Siriei 36 rampe mobile Panţir pentru sistemele de rachete sol-aer şi cel puţin opt rampe mobile Buk-M2E pentru baterii de rachete sol-aer. Primele, considerate extrem de eficiente împotriva atacurilor avioanelor, dispun de o combinaţie de tunuri de 30 mm cuplate la un radar şi rachete antiaeriene, toate montate pe acelaşi vehicul.
Opţiunile occidentale constau în atacuri cu avioane de luptă Tornado echipate cu rachete de croazieră cu rază lungă de acţiune, Storm Shadow, ce pot fi lansate de la o distanţă de 150 mile de ţintă, permiţând piloţilor să evite a se afla în bătaia apărării aeriene siriene. Navele de război americane din zonă sunt dotate cu rachete de croazieră Tomahawk, iar Washingtonul dispune în Iordania de avioane de luptă F-16 şi baterii de rachete Patriot.
Problema este de a şti cum puterea militară occidentală poate fi folosită împotriva unui regim cu apărare aeriană relativ puternică, capacităţi de arme chimice şi aliaţi precum Rusia şi Iran. Un responsabil militar britanic a asigurat că „nu vor fi trupe la sol“, iar impunerea unei zone de excluziune aeriană ar avea nevoie de un mandat ONU. El a adăugat că o astfel de tactică va fi dificil de menţinut fără victime, pentru că apărarea aeriană siriană a fost recent întărită de Rusia. Supravegherea aeriană a trupelor lui Assad, artileria convenţională şi unităţile cu arme chimice au oferit deja o imagine clară a situaţiei din teren. Trezorierii de la Londra şi Washington sunt preocupaţi şi de costul războiului. Secretarul Apărării de la Londra, Philip Hammond, a cerut 500 milioane lire sterline pentru această operaţiune, în timp ce, peste Atlantic, Pentagonul se confruntă cu o reducere bugetară de 52 miliarde dolari în viitorul an.
Opţiunile cancelariilor
Luni, şeful diplomaţiei britanice, William Hague, a declarat că „în secolul al XXI-lea, nu putem accepta ideea că armele chimice ar putea fi utilizate în totală impunitate şi fără consecinţe“, iar o sursă din Downing Street 10 a precizat: „Avem intenţia să demonstrăm că un atac de această natură nu va trece fără un răspuns serios“. Hague a estimat că ar fi posibilă o ripostă la utilizarea armelor chimice de către Damasc fără aprobarea Consiliului de Securitate, dar a refuzat să detalieze opţiunile militare. „Consiliul de Securitate nu s-a reunit în problema Siriei, nu şi-a asumat responsabilităţile asupra Siriei, altfel ar fi avut mai multe oportunităţi de reglare a acestui conflict de multă vreme.“
SUA, Franţa şi Marea Britanie au anunţat clar în ultimele zile că studiază opţiunile militare şi ieri ministrul de Externe al Germaniei, Guido Westerwelle, a afirmat că ţara sa aprobă o eventuală „acţiune“ a comunităţii internaţionale dacă se confirmă folosirea armelor chimice în Siria. China a preconizat „prudenţă, pentru a evita orice ingerinţă“, susţinând că doar o soluţie politică poate rezolva criza siriană.
Preşedintele sirian a avertizat Washingtonul că orice intervenţie militară împotriva regimului său va fi sortită eşecului şi a calificat drept fără sens acuzaţiile occidentale de folosire a armelor chimice. Şi Rusia a avertizat SUA asupra consecinţelor „extrem de grave“ pentru regiune în cazul unei intervenţii militare. Germania a acuzat Rusia şi China că au refuzat de doi ani să facă presiuni asupra regimului de la Damasc şi au uzat de dreptul lor de veto în Consiliul de Securitate pentru a împiedica adoptarea unei declaraţii cerând Siriei să lase inspectorii ONU să ancheteze atacul chimic. Astăzi, premierul David Cameron îşi scurtează vacanţa şi revine la Londra pentru a prezida o reuniune a Consiliului Naţional de Securitate şi are în vedere convocarea Parlamentului. Orice acţiune militară este susceptibilă să ia forma atacurilor cu rachete din partea forţelor navale americane din regiune, care au primit ordinul de a se apropia de Siria.
Răspunsul Occidentului este puţin probabil să fie de lungă durată şi va consta din lovituri aeriene limitate contra ţintelor stabilite şi va permite preşedintelui american să insiste că America este capabilă şi dispune de măsuri împotriva folosirii armelor chimice.
