Paradoxal, 7 din 10 respondenţi sunt de acord cu ideea că palma dată copilului în sensul educării lui este un act de încălcare a drepturilor acestuia.
Subiectul aplicării unor corecții copiilor atunci când aceștia au un comportament necorespunzător relevă că 48% dintre cei intervievați au o părere bună și foarte bună despre acest aspect. 4 din 10 respondenți spun că în familia lor există obiceiul de a fi aplicate corecții copiilor. În cazul acestora, mama este indicată de cei mai mulți ca fiind cea care aplică aceste corecții (87%).
Totodată, 20% dintre intervievaţii care au copii între 6 şi 17 ani spun că au fost cel puţin o dată în situaţia de a avea probleme în interac-ţiunile cu alţii copii, ameninţaţi, terorizaţi sau hărţuiţi (fenomen cunoscut sub denumirea de bullying). În cazul a 12% dintre respondenţi, copiii s-au aflat în -situaţia de a avea probleme cu profesorii lor.
Atunci când vine vorba despre recompensarea acțiunilor pozitive ale copi-lului, cel mai frecvent invocate sunt recompensele fizice (mângâierile sau îmbrățișările – 94%) sau -verbale (laudele și mulțumirile – 91%), urmate de cadouri – 52%.
Cine decide pentru copii
În ceea ce priveşte implicarea părinţilor în viaţa copiilor, studiul arată că ambii părinţi iau deciziile în egală măsură, mai ales atunci când este vorba despre viitorul copiilor (79%) şi educaţia formală (76%). Implicarea ambilor părin-ţi scade atunci când este vorba despre alimentaţia copiilor, în acest caz mama fiind cea care deţine decizia într-o măsură ridicată (37%), la activităţile extra-curriculare pe care le au copiii sau la timpul liber al acestora. În 6 din 10 familii, mama este cea care participă la şedinţele cu părinţii ale copiilor. Ambii părinţi participă în cazul a puţin peste un sfert dintre familii (27%), în timp ce doar taţii într-o măsură mult mai -mică – 6%.
Trei sferturi dintre participanţii la studiu susţin că îşi consultă întotdeauna copilul atunci când iau -decizii care îl privesc pe acesta, în timp ce 22% spun că fac acest lucru doar uneori. Un sfert dintre respondenţi recunosc că s-au aflat cel puţin o dată în situaţia în care au simţit că nu ştiu ce să facă în relaţia cu propriul copil.
Profesorii sau educatorii sunt cei cărora părinţii le cer în cea mai mare măsură sprijinul pentru a rezolva o problemă în relaţia cu copiii, fiind urmaţi de rude (46%), prieteni (29%), psihologi (28%).
Cât timp stau pe tabletă
Timpul petrecut de copii pe smartphone/tabletă în cursul săptămânii este estimat de 35% dintre părinţi între 1 şi 3 ore, iar ce în weekend 10% dintre părinţi estimează intervalul petrecut de cei mici pe aceste device-uri între 3 şi 5 ore. Procente similare se regăsesc şi în cazul utilizării internetului. 7 din 10 părinţi spun că în familie există reguli sau măsuri de protecţie a copiilor pentru a preveni excesele privind consumul de programe de televiziune neadaptate vârstei copiilor, un procent similar (68%) din părinţi spunând că aceste reguli sunt prezente şi în cazul consumului de internet, însă doar 5 din 10 recunosc că există aceste reguli în cazul consumului de publicitate pe internet sau la televiziune.
România, printre țările cu cele mai multe mame adolescente
Efect al lipsei accesului la îngrijiri și educație pentru sănătatea sexuală și a reproducerii, rata nașterilor înregistrate în rândul adolescentelor între 15 și 19 ani este cea mai îngrijorătoare, România înregistrând 34 de nașteri la 1.000 de adolescente, se arată într-un raport al organizației Save the Children. În Europa, doar două state prezintă o situație relativ mai gravă: -Bulgaria și Georgia, cu valorile de 36,8, respectiv 38,3 de nașteri. Este un semnal de alarmă faptul că România se confruntă cu un număr mai mare de nașteri în adolescență decât state precum -Rwanda (25,6), Trinidad Tabago (30,8), -Emiratele Arabe Unite (30,1), Uzbekistan (17,6), Albania (21,8), Bahamas (28,7), Botswana (31), Burundi (27,9), Djibouti (21), India (23,3), Mauritius (28,3).
În plus, datele Eurostat (2015) arată că, în Uniunea -Europeană, România înregistrează cel mai mare număr de nașteri cu mame între 10 și 17 ani (9,282 de nașteri, adică 4,7% din totalul nașterilor din 2015, din care 676 erau -minore între 10 și 14 ani). Această situație a determinat Comitetul ONU pentru -drepturile economice, sociale și culturale să atragă atenția Guvernului României că a devenit urgentă adoptarea unei strategii naționale pentru a asigura accesul la educație sexuală și consiliere privind sănătatea reproductivă pentru tinerele și adolescentele din țară.
Prea multe căsătorii înainte de 18 ani
În România, 6,7% din adolescenți cu vârsta între 15 și 19 ani s-au căsătorit, potrivit unui raport al organizației internaționale Save the -Children. Doar Moldova (9,9%), Rusia (7,5%), Ucraina (6,4%), Albania (6,5), Belarus (7,5%) și Bulgaria (8,4%) înregistrează valori apropiate. Media europeană este de aproximativ 2%.
Conform organizației Save the Children, căsătoria înainte de vârsta de 18 ani reprezintă o încălcare a drepturilor copiilor și este ilegală într-un număr tot mai mare de țări. -Căsătoria timpurie are consecințe devastatoare pentru viața unei fete, a cărei copilărie se termină mult prea curând, prin intrarea forțată în perioada de maturitate și -maternitate, înainte de a fi pregătită din punct de vedere fizic și -mental. Ele se simt -adesea -lipsite de putere și sunt -private de dreptul la sănătate, educație și siguranță. -Căsătoria timpurie îi -afectează, de asemenea, și pe băieți, însă într-o măsură mult mai redusă decât în cazul fetelor.
În privința acestui indicator, România nu a ieșit din zona de risc, deși legislația permite căsătoria doar între majori, copiilor mai mari de 16 ani fiindu-le permisă doar în cazuri excepționale în temeiul unui aviz medical, cu încuviințarea părinților sau a tutorelui și cu autorizarea din partea instanței de tutelă.
DATE TEHNICE
Volumul eşantionului pe care a fost făcut studiul IRES este de 769 de subiecţi cu vârsta peste 18 ani care spun că au în îngrijire cel puţin un copil, eşantionul fiind multi-stratificat, probabilist şi reprezentativ la nivel naţional. Marja de eroare a studiului este de ± 3,6%. La cercetare au participat doar persoane care au în îngrijire cel puţin un copil sub 18 ani, fie în calitate de părinţi (90%), bunici (8%) sau altă calitate (2%). Studiul a fost efectuat între 23 și 30 mai 2017.
