Scriitorul Alexei Rudeanu a decedat, pe 2 ianuarie, la Bucureşti, la vârsta de 73 de ani, se arată într-un anunţ al Uniunii Scriitorilor din România (USR).
“Uniunea Scriitorilor din România şi Asociaţia Scriitorilor Bucureşti anunţă cu profund regret încetarea din viaţă a prozatorului Alexei Rudeanu (…) Prin dispariţia lui Alexei Rudeanu, proza românească suferă o dureroasă pierdere”, precizează USR în mesajul postat pe site-ul oficial al instituţiei.
Alexei Rudeanu (12 aprilie 1939, Chişinău – 2 ianuarie 2013, Bucureşti) a făcut studii primare şi liceale în Zalău, Cluj, Aiud, terminate în 1957 la Arad, apoi la Institutul Pedagogic din Suceava (1968-1969).
A lucrat ca redactor la diverse ziare din Botoşani şi Suceava. A debutat în suplimentul literar al ziarului sucevean Zori noi (1957), continuând să publice reportaje, schiţe şi povestiri în presa locală.
Între 1977 şi 1986 s-a retras în munţi, pentru a se dedica scrisului. În 1992 a fondat “Liga Legendelor Lumii – Gnomes’ Land”, pentru promovarea copiilor români talentaţi, iar în 2000 a înfiinţat “Cetatea literară. Revista scriitorilor români de pretutindeni”, care apare doar pe internet. A semnat şi cu pseudonimul Alexander Mertz.
Debutul editorial al lui Alexei Rudeanu s-a produs în 1969 cu volumul de povestiri “Exilul pisicilor”, urmat de “Ultimul monac” (1973). Trecerea de la povestire la roman Alexei Rudeanu o va realiza în “Focul rece” (1973).
Cu “Pietrele acestei case” (1975), Alexei Rudeanu a inaugurat un ciclu ce se încadrează în categoria “cronicilor de familie”, care cuprinde şi “Mansarda colibei” (1976), “Fratele norocos” (1980) şi “Ruşinea familiei” (1983). A mai publicat şi alte romane şi volume de povestiri şi nuvele.
În 2007 a publicat ultimul său volum, romanul “Maraton spre fericire”, sub pseudonimul Aleksander Mertz.
