Creşterea puternică a creditării de consum a devenit un risc serios pentru economia Turciei, potrivit Standard&Poor’s, care avertizează că încetinirea creşterii economice, tulburările politice şi reticenţa investitorilor străini provoacă înrăutăţirea mediului operaţional al băncilor din această ţară.
Evenimentele din Ucraina au pus în umbră criza politică şi economică din Turcia, dar problemele din această ţară nu s-au diminuat, relatează New York Times.
Lira s-a depreciat joi la cel mai redus nivel din ultimele trei săptămâni, oponenţii politici ai premierului Recep Tayyip Erdogan continuând acuzaţiile de corupţie la adresa guvernului, cu mai puţin de o lună înainte de alegerile locale.
În perioada în care capitalul străin intra liber în Turcia şi alte ţări emergente, banii au fost folosiţi pentru bunuri de consum şi proprietăţi imobiliare şi nu pentru dezvoltarea unor afaceri care ar fi susţinut o dezvoltare durabilă.
Marea problemă cu care se confruntă Turcia este haosul politic şi financiar care ar putea fi provocat de datoriile de consum uriaşe, în condiţiile devalorizării lirei şi retragerii investitorilor străini, care lasă ţara să se descurce cu mijloace proprii.
Mare parte din creşterea economică rapidă înregistrată de Turcia în ultimul deceniu a provenit din cheltuielile de consum finanţate prin credite.
În 2012, creditele de consum prin carduri au crescut cu 31%, la nivel naţional, iar în 2013 au urcat cu 22%.
Datoriile pentru consum din Turcia au crescut de la practic zero, în urmă cu zece ani, la 55% din veniturile disponibile ale gospodăriilor, potrivit institutului britanic de cercetări Oxford Economics.
Înainte ca guvernul să intervină recent pentru stoparea fenomenului, magazinele se ofereau să vândă absolut orice în rate, chiar şi o pereche de blugi, notează New York Times.
Această situaţie contribuie la tensiunile din economia turcă, în care datoriile sectorului privat, exceptând băncile, totalizează peste 60% din PIB, unul dintre cele mai ridicate niveluri în rândul ţărilor dezvoltate, potrivit Oxford Economics
Un pericol suplimentar este faptul că investitorii străini sunt tot mai puţin dispuşi să finanţaze aceste datorii, preferând plasamentele în Statele Unite şi Europa, unde obţin randamente mai bune ale investiţiilor.
Pericolul este văzut în nivelul deficitului de cont curent, care arată diferenţa dintre importuri şi exporturi. Deficitul, de 7,4% din PIB în 2013, arată mărimea cheltuielilor turcilor în raport cu veniturile şi este sustenabil în măsura în care investitorii străini sunt dispuşi să îi crediteze.
Dacă finanţarea va fi retrasă, iar cheltuielile de consum se vor opri brusc, atunci va avea loc o scădere puternică a standardului de viaţă.
Ca răspus la acest risc, banca centrală din Turcia a majorat puternic dobânzile de politică monetară, măsură care a contribuit la stabilizarea lirei, dar care a scumpit costul împrumuturilor, cu impact asupra creşterii economice.
Unii analişti consideră că datoriile de consum din Turcia, de circa 131 de miliarde de dolari, nu sunt atât de mari încât să pună în pericol băncile aşa cum s-a întâmplat cu creditele ipotecare din SUA şi alte ţări. Analiştii au explicat că băncile din Turcia sunt bine capitalizate, iar numărul împrumuturilor neperformante, de sub 5% din total, este considerat redus.
S&P a avertizat însă că datele oficiale ar putea subevalua amploarea creditelor problemă, întrucât băncile ar putea permite datornicilor să contracteze noi credite pentru rambursarea celor vechi, în loc să le clasifice ca arierate.
