Rusia a dezvăluit submarine nucleare din a cincea generaţie, cu drone şi roboţi submarini, Moscova nedorind să fie eclipsată într-o cursă a tehnologiei militare la nivel mondial pentru crearea de arme care pot rămâne nedetectate şi în acelaşi timp pot deţine controlul pe câmpul de luptă. Recent, ministrul rus al Apărării, Serghei Şoigu anunţa că Rusia creează un sistem spaţial SSU în vederea detectării lansării de rachete balistice, o „axă prioritară de dezvoltare a forţelor de disuasiune nucleară“. În spaţiu, un misterios mini-satelit rusesc îşi continuă manevrele inexplicabile.
Situl Vostocinîi, în regiunea Amur, la frontiera cu China, este unul din proiectele secrete majore ale preşedintelui rus, Vladimir Putin, şi urmează să fie deschis în 2015. Este noul centru al programului spaţial rus, la Vostocinîi urmând să înceapă asamblarea navelor spaţiale şi a sateliţilor. În vizită la acest şantier, unde lucrează peste 6.000 de persoane, Putin a declarat că este „cel mai mare proiect naţional global“ pentru reducerea independenţei Rusiei faţă de alte situri de lansare din afara ţării –
adică de Baikonur, în Kazakhstan – şi pentru întărirea poziţiei sale în rândul marilor puteri spaţiale şi pentru asigurarea aplicării efective a programelor sale internaţionale. Rusia plăteşte Kazakhstanului 115 milioane dolari pe an pentru folosirea cosmodromului din Baikonur, dar nu poate efectua decât un număr limitat de lansări.
Situl Vostocinîi a devenit celebru pentru scandaluri şi corupţie. Din cauza întârzierilor pe şantierul mamut de construcţie deschiderea lui în 2015 este în pericol şi Putin a decis să facă personal ordine la Vostocinîi. El a vorbit de „activităţi criminale“ la Vostocinîi şi a cerut autorităţilor să aplice strict legea. Moscova a investit echivalentul a 2,5 miliarde dolari în acest proiect din 2010, global costul acestui „port spaţial“, construit pe o suprafaţă totală de 700 km pătraţi, este estimat la peste
6 miliarde dolari.
În afara construirii unei noi platforme pentru lansări de sateliţi pentru telecomunicaţii şi de navigaţie, se dezvoltă şi un nou centru ştiinţific şi economic, care în viitor va fi „oraşul hightech“
Ţiolkowski.
Propria staţie orbitală locuită
De asemenea, Agenţia spaţială rusă are în vedere construirea unei staţii orbitale de înaltă altitudine începând din 2017. Ceea ce înseamnă că Rusia se va retrage din ISS (Staţia Spaţială Internaţională) după 2020, când vor fi încheiate obligaţiile sale în proiectul actual. Publicaţia Kommersant arată că programul de explorare spaţială cu cercetători la bord prevăzut până în 2050 implică asamblarea etapă cu etapă a unei staţii spaţiale ştiinţifică.
Principala diferenţă faţă de ISS, aflată în prezent în exploatare, va fi înalta altitudine a orbitei noii staţii ruse, cu o înclinaţie de 64,8 grade. Între altele, noua staţie va fi mai bine plasată pentru zboruri locuite.
Agenţiile spaţiale din Occident urmăresc cu îngrijorare un misterios obiect lansat de militarii ruşi, fiind a doua oară când se produce acest eveniment. Motivul îngrijorărilor este că în loc să rămână pe orbită, acest obiect, botezat „Cosmos 2499“, şi-a modificat orbita pentru a se apropia de un alt obiect spaţial – resturile unui etaj al rachetei ruseşti (Britz-KM) care a transportat şi plasat în spaţiu Cosmos 2499. Până în iulie 2014 orbita sa era circulară, dar din august a devenit rapid eliptică. O corecţie a altitudinii s-a efectuat în octombrie şi manevra a fost continuată în noiembrie.
„Deşeul“ cu decizii proprii
Oficial, Cosmos 2499 nu este decât „un deşeu“ în spaţiu, dar agenţiile spaţiale vestice au descoperit existenţa sa după o lansare survenită în mai 2014 de pe cosmodromul Pleseţk. Lansarea viza punerea pe orbită a trei sateliţi de comunicaţii destinaţi unei constelaţii militare ruse, dar agenţiile spaţiale occidentale au observat cu surprindere un al patrulea obiect. Existenţa lui nu a fost confirmată de autorităţile ruse, obiectul fiind considerat într-o primă etapă un deşeu provenit de la lansare. Dar când „micul deşeu“ a început să efectueze manevre orbitale complexe, semn că este motorizat, în noiembrie statutul său a fost recalificat în „mecanism experimental“. Observaţiile de la sol demonstrează că talia misteriosului satelit nu depăşeşte 30 de cm, declară Anatoli Zak.
Armă de distrugere, de bruiaj sau de pirataj la mică distanţă a altor sateliţi? Minivehicul de realimentare, de ins-pecţie, de întreţinere? Prototip pentru testarea noilor echipamente? Ipotezele sunt din ce în ce mai numeroase şi desigur neconfirmate. Agenţia rusă Interfax a reacţionat în noiembrie citând un „expert rus (anonim) în domeniul tehnologiei spaţiale“ – „afirmaţiile publicate în media occidentală privind apariţia unui satelit rusesc «ucigaş de sateliţi» sunt orientate politic şi nefondate“.
