Mega-parlamentul ales în decembrie pare cel mai amorţit din câte am avut. S-a remarcat doar prin refuzul de a aproba arestarea unui deputat, prin înfiinţarea unor comisii dubioase care ar trebui sǎ se substituie CSM, alte comisii de revizuire a Constituţiei şi a legilor electorale şi… cam atât, dacǎ nu punem sa socotealǎ câteva moţiuni anemice. La capitolul principal, cel privind legiferarea, nu am avut iniţiative notabile.
Atmosfera s-a mai înviorat odatǎ cu anunţarea, de cǎtre USL-istul verde Remus Cernea, a douǎ iniţiative, deocamdatǎ neconcretizate în proiecte de lege. Ele au în comun faptul cǎ vizeazǎ domenii sensibile, tabu-uri ale societǎţii noastre.
Ceea ce propune Remus Cernea este o soluţie practicatǎ deja în Germania. Ideea de a face transparentǎ şi previzibilǎ finanţarea cultelor religioase de cǎtre stat n‑ar trebui sǎ deranjeze pe nimeni, în afara celor mulţumiţi de actualul sistem, în care banii sunt alocaţi în funcţie de bunǎvoinţa politicienilor şi cheltuiţi dupǎ metode incontrolabile.
Atunci când au fost aduse contraargumente şi nu doar atacuri la persoana autorului, ele au fost rǎuvoitoare. S-a spus cǎ e o formǎ de suprataxare, când deputatul explicase clar cǎ e vorba de un procentaj dedus din impozitul deja reţinut. S-a mai spus cǎ ar diminua finanţarea organizaţiilor neguvernamentale, deşi se precizase cǎ nu sunt afectate fondurile alocate prin actualul mecanism “2%”, care rǎmân intacte. În sfârşit, s-a invocat obligaţia statului de a ajuta finaciar cultele, în baza încurcatei istorii a secularizǎri a averilor mǎnǎstireşti înfǎptuitǎ de Cuza în 1863. Dar proiectul lui Cernea nu neagǎ aceastǎ obligaţie, dimpotrivǎ, încearcǎ sǎ o legifereze.
Celǎlalt proiect se referǎ la reglementarea parteneriatului civil (totuna cu concubinajul, sau uniunea consensualǎ). Problema a apǎrut din faptul cǎ nu se prevede exclusiv legiferarea relaţiilor dintre un bǎrbat şi o femeie, ci şi a celor homosexuale.
Reacţiile de tip invectivǎ au fost vehemente, frizând uneori penalul –mai ales cele venite din partea costǎnţenilor (colegiul lui Cernea) Mazǎre, Teodosie Snagoveanul, Haşotti. Cum se te poţi pretinde liberal când afirmi cǎ cei care sunt altfel decât tine sunt, în mod necesar, bolnavi? Cum se poate scuza atitudinea colegilor de partid, care s-au fǎcut cǎ nu observǎ fondul problemei, clasând afirmaţia drept una politicǎ?
În mod normal, ar fi trebuit sǎ înceapǎ prin a se discuta dacǎ este necesarǎ reglementarea relaţiilor de convieţuire de tip extramarital, mai ales din punct de vedere patrimonial. Asemenea reglementǎri lipsesc din legislaţia românǎ, dar sunt prezente în majoritatea statelor din Uniunea Europeanǎ. Dacǎ se acceptǎ aceastǎ idee, rǎmâne de stabilit dacǎ din aceste reglementǎri pot fi excluse relaţiile homosexuale. Ceea ce ar fi greu de argumentat, odatǎ ce legislaţia românǎ a dezincriminat (nu uşor) acest tip de relaţii.
Cred cǎ domnul Remus Cernea ar fi trebuit sǎ pregǎteascǎ mai bine lansarea celor douǎ iniţiative. Poate cǎ n-a fost o tacticǎ inspiratǎ lansarea lor aproape simultan. Ar fi trebuit sǎ pregǎteascǎ (de asta existǎ consilieri parlamentari) o documentaţie serioasǎ despre sumele alocate în prezent cultelor religioase din fonduri publice. Ar fi putut întreprinde un studiu istoric aprofundat asupra secularizǎrii de la 1863, cu identificarea clarǎ a obligaţiilor asumate atunci de cǎtre stat. Ar fi fost necesar un studiu comparativ asupre reglementǎrilor europene privind parteneriatul civil.
Indiferent de aceste observaţii, meritul sǎu este acela de a fi deschis discuţia asupra unor teme în general evitate de cǎtre politicieni, cǎci aduc prejudicii electorale. Riscul e ca, nepregǎtitǎ cum trebuie, dezbaterea publicǎ sǎ fie îngropatǎ din faşǎ prin marginalizarea inţiatorului. Oricum, reacţia normalǎ ar fi sǎ dǎm curs invitaţiei la dezbaterea temelor propuse, dezbatere ce nu poate fi amânatǎ la infinit.
În urmǎ cu un an, atunci când preşedintele Partidului Verde s-a alǎturat USL, dupǎ ce încercase zadarnic sǎ se impunǎ, odatǎ cu ideile sale, în scena politicǎ, am considerat gestul sǎu drept unul oportunist. Vǎzusem prea multe personaje care începuserǎ prin a-şi afirma independenţa politicǎ şi sfârşiserǎ prin a se alǎturǎ partidelor “consacrate”, închinându-le firava zestre de onorabilitate. Personajele respective sfârşiserǎ prin a se mulţumi cu o funcţie oarecare, uitând repede idealurile pentru care intraserǎ în politicǎ. Faptul cǎ Remus Cernea, deşi intrat in Parlament “pe uşa din dos”, îşi pǎstreazǎ ideile cu care a pornit la drum, cu riscul marginalizǎrii, îl face credibil.
