Parca pe masura ce arta contemporana se intalneste mai des cu socialul cotidian scade tot mai mult calitatea spectacolului plastic. Dincolo de implicarile active ale artistilor in problemele sociale, arta mai are de reprezentat si altfel de forme ale realitatii.
Departe de astfel de activisme artistice ce pun arta in folosul comunitatii, reprezentarile Sorinei Iuganu sunt sensibile in primul rand la continutul estetic. O pictura, definita de Eugen Delacroix, trebuie sa fie "un spectacol pentru ochi". Parca in ordinea unei continuitati a acestei definitii, arta Sorinei Iuganu gaseste rezolvari vizuale derivate din nevoia pentru spectacol plastic.
Selectia de treisprezece lucrari in tehnica pastelului uleios da titlul expozitiei "13" ce reuneste lucrarile ultimilor patru ani de creatie.
Compozitiile Sorinei Iuganu pastreaza o volumetrie cursiva de tipul reliefului plat, dizolvand totusi iluzia profunzimii si abandonand perspectiva lineara. In structura liniilor de forta ale compozitiilor, Sorina foloseste frecvent liniile curbe sau ondulate, pline de ritmuri sincopate precum un ritm muzical. Simtul decorativului se manifesta printr-o simplificare a contururilor si a curbelor ritmice stilizate intr-o alcatuire de arcade si meandre aproape art nouveau. La randul ei, reprezentarea abreviata a formelor anatomice reduce spatiul compozitional la geometrii decorative ce tenteaza abstractia, insa nu pierde niciodata din vedere figurativismul.
Calitatea plastica distinctiva a reprezentarilor Sorinei sta si in sintetizarea sculpturala a formelor ce amesteca suprafete de culoare plata cu zone de vibratie picturala.
Sorina imagineaza cu o bogatie de candoare teme lirice precum "Imblanzitorul de fluturi", "Tara Somnului" ori "Dupa ploaie". In "Himera", o raza a lunii pare un fir de ata pe care atarna o creatura nocturna, calatoare calare pe un cerc. Acestea sunt parabole vizuale cu un simbolism literar-teatral puternic elaborat. In completarea acestora, Sorina alege teme-"emblema" ale istoriei artei: "Trei gratii", "Sarutul", "Arca lui Noe", "Sisif", "Pegas", "Lupta lui Iacob cu ingerul", "Strigatul", carora le gaseste o interpretare personala. Un astfel de exemplu este "Arca lui Noe", o reprezentare atipica a spatiului interior subiectiv al lumii ramase in afara arcei.
Reprezentarile Sorinei au puterea de a concentra parabole vizuale in imagini-icoane. Rezultatele sunt incantatoare povesti spuse parca de proiectiile unei lanterne magice, dincolo de lumea transformata a consumului avid de imagini. Arta Sorinei Iuganu este pentru admirat arome pierdute si nu pentru consumat mesaje critice ale lumii cotidiene.
Sorina Iuganu semneaza, impreuna cu Vladimir Iuganu, scenografia mai multor spectacole de teatru la Iasi, Buzau si Bucuresti, iar poate de aceea pictura sa gazduieste elemente ale acestui univers, uneori chiar si intr-o abordare teatrala.
