Agenţia de presă oficială iraniană, IRNA, a anunţat ieri executarea prin spânzurare a lui Ali Akbar Siadat pentru spionaj în favoarea Mossad. De data aceasta, paranoia iraniană s-ar putea să fie întemeiată.
Execuţia lui Siadat (care a recunoscut că a primit 60.000 de dolari de la serviciile de spionaj israeliene) are loc la o lună după un dublu atentat comis laTeheran împotriva a doi oameni de ştiinţă care deţineau poziţii – cheie în programul nuclear iranian. Preşedintele iranian a acuzat atunci serviciile secrete americane, britanice şi pe cele aparţinând „entităţii sioniste‘‘ pentru atacuri.
Dacă este mai greu de crezut că CIA sau MI6 ar desfăşura acţiuni directe de asasinat în Iran, nu acelaşi lucru este valabil pentru Mossad, ale cărui acţiuni de asasinare a unor inamici ai Israelului sunt bine documentate şi chiar aplaudate de israelieni. Procurorii iranieni l-au acuzat pe Siadat – care a fost arestat în 2008 – că a intrat în contact cu israelienii în Turcia, Olanda şi Thailanda şi că le-a transmis informaţii militare secrete. Nu este clar dacă Siadat face parte dintr-un grup de trei iranieni arestaţi în 2008 pentru spionaj în favoarea Israelului, despre care procurorul-general de la Teheran afirmase că „au fost instruiţi la Tel Aviv pentru comiterea de atentate şi asasinate, pentru a pilota motociclete şi pentru a utiliza camere speciale şi computere‘‘.
Dacă este aşa, atunci nu au fost singurii. În dimineaţa de 29 ianuarie 2010, o motocicletă a oprit în traficul din Teheran lângă un Peugeot la bordul căruia se afla Majid Shahriari, un savant în domeniul nuclear despre care şeful programului nuclear iranian, Ali Akbar Salehi, a declarat că era „responsabil de unul dintre cele mai mari proiecte‘‘ ale Agenţiei iraniene pentru energie atomică. Câteva secunde mai târziu, o bombă de mici dimensiuni a explodat. Shahriari a murit, iar şoferul şi soţia omului de ştiinţă au fost răniţi. În acelaşi timp, în altă parte a Teheranului, aceeaşi scenă – motocicletă, Peugeot, explozie -, numai că de data asta savantul Fereydoun Abbasi – unul dintre puţinii experţi în fisiune nucleară ai Ministerului iranian al Apărării – a supravieţuit rănilor. Atentatele de acum o lună au avut loc la aceeaşi oră şi în acelaşi mod ca atacul din ianuarie în care a fost ucis profesorul de fizica particulelor Masoud Alimohammadi.
Pentru experţii occidentali în servicii secrete este clar că cineva încearcă să ucidă savanţii iranieni care sunt bănuiţi că ar participa la construcţia unei bombe nucleare. Aceiaşi experţi au respins ideea ca atacurile să fi fost opera unei grupări rebele interne, având în vedere gradul de sofisticare al atentatelor: autorii nu au fost capturaţi nici în ianuarie, nici în noiembrie, atacurile din noiembrie au fost simultane, ceea ce presupune comunicare şi coordonare, dar şi o perioadă anterioară de supraveghere şi echipamente pe măsură. Toate aceste argumente indică spre un singur suspect – Mossad. Serviciul de spionaj israelian este specialistul mondial în asasinate şi există cel puţin o indicaţie indirectă că fostul său şef Meir Dagan a primit aprecierea guvernului israelian pentru „întărirea capacităţii operaţionale‘‘ a Mossad. Un alt motiv ar putea fi atacul cibernetic cu virusul Stuxnet care a produs ravagii în sistemul iranian de administrare a centrifugelor de îmbogăţire a uraniului şi care a fost atribuit, de asemenea, Mossad.
În încercarea de a împiedica Iranul să achiziţioneze arma nucleară, Israelul a optat pentru un război secret, în dauna unui atac militar direct. Până la sfârşitul anului, Benjamin Netanyahu urmează să primească o evaluare clară dacă acesta funcţionează sau dacă trebuie să se pregătească de o confruntare deschisă.
