Moscova şi Washingtonul se acuză reciproc de înarmarea părţilor beligerante din Siria, în timp ce în teren conflictul şi-a schimbat dramatic natura şi ONU vorbeşte de război civil. Regimul lui Bachar al-Assad a intensificat reprimarea opozanţilor şi masacrele, de teamă că aliaţii ruşi ar putea ceda presiunilor internaţionale.
Ultimul raport al Amnesty International acuză regimul de la Damasc de „crime contra umanităţii” care vizează comunităţile siriene suspectate că susţin insurgenţii. Civilii, între care şi copii, sunt scoşi din case şi ucişi de soldaţi. Amnesty cere ONU impunerea unui embargo asupra armelor în Siria, subiect care a suscitat schimburi de replici între SUA şi Rusia. Şeful diplomaţiei ruse, Serghei Lavrov, a cărui ţară este aliatul Damascului şi principalul furnizor de arme, a acuzat miercuri SUA că livrează arme „ţărilor din regiune” şi rebelilor sirieni.
Lavrov a reacţionat la declaraţiile secretarului de stat american, Hillary Clinton, care şi-a exprimat îngrijorarea ţării sale legată de „trimiterea de elicoptere de atac din Rusia spre Siria”. Oficialul american a revenit apoi cu altă declaraţie prin care cere Moscovei să înceteze livrarea de arme către Damasc. Un plan al emisarului internaţional Kofi Annan, care prevede încetarea focului şi un dialog naţional în Siria, a rămas literă moartă, deşi fusese acceptat de Washington, Moscova şi Beijing, ca şi de capitalele europene şi din Orientul Mijlociu. Rusia respinge orice ingerinţă şi orice schimbare de regim impusă în Siria, în timp ce Occidentul cere plecarea lui Assad şi sancţiuni ONU. Ministrul francez de Externe, Laurent Fabius, a cerut miercuri oprirea totală a exporturilor de arme spre Damasc şi a anunţat că ţara sa va propune Consiliului de Securitate „obligativitatea” dispoziţiilor planului Annan. China dezaprobă sancţiunile în sens unic şi presiunile, iar statele care trimit arme şi combatanţi în Siria continuă să o facă.
Arme pentru ambele tabere
Washingtonul precizează că nu furnizează susţinere militară directă opoziţiei siriene, ci doar susţinere „neletală”, în schimb livrările de arme provin din Qatar, Arabia Saudită şi alte state arabe. Există semne ale implicării crescânde a reţelei Al Qaeda contra regimului Assad, ceea ce îngrijorează Occidentul. „Dacă priviţi ce se petrece în teren, cele două tabere, cea a armatei regimului de la Damasc şi cea a insurgenţilor, acţionează ca şi cum nu ar exista o încetare a focului”, arată David Hartwell, analist la IHS Jane.
Moscova se mulţumeşte să nege acuzele americane privind trimiterea de elicoptere şi susţine că livrările sale de arme sunt legitime, fără incidenţă asupra conflictului sirian intern. Susţinerea regimului Assad de către Rusia este explicată de analişti ca fiind motivată de interese strategice, în principal păstrarea principalului său aliat regional şi cumpărător de arme ca şi menţinerea bazei navale de la Tartous, în Mediterana, mare la care Rusia nu are alt acces. Pe de altă parte, preşedintele rus, Vladimir Putin, şi alţii cred că miza este mai mare. Pentru Rusia şi în mai mică măsură pentru China, Siria este considerată un câmp de luptă în care pot trage o linie şi pune capăt intervenţiei străine unilaterale a Vestului. În Kosovo, în Irak şi recent în Libia, Moscova a fost silită să rămână pe margine şi să privească cum SUA şi aliaţii acţionează contra aliaţilor săi mai vechi. Faţă de propriile proteste interne şi acuzând Occidentul că susţine grupuri pro-democratice în cadrul propriilor lor frontiere, Rusia şi China doresc să restabilească un principiu altădată universal acceptat – că statele au dreptul să zdrobească disidenţa şi să restabilească ordinea în propriile teritorii cu forţa necesară şi fără ingerinţă externă. Cu alte cuvinte, evitarea repetării în Siria a „modelului libian”.
Stare de război civil
Şeful operaţiunilor ONU de menţinere a păcii, Herve Ladsous, evocă situaţie de război civil în Siria, luptele între forţele guvernamentale şi insurgenţi, violenţa şi bombardamentele asupra fiefurilor rebele devenind din ce în ce mai intense.
Damascul continuă să susţină că luptă contra terorismului. În cele 15 luni de când a izbucnit revolta în Siria, represiunea şi luptele între rebeli şi armată s-au soldat cu peste 14.000 de morţi.
În afara Rusiei, Iranul furnizează, la rândul său, arme regimului Assad. Sunt cunoscute escalele din ultimul an ale navelor ruseşti conţinând arme în portul sirian Tartous, iar comandantul adjunct al Forţei al-Qods, unitatea de elită a Gardienilor Revoluţiei iraniene, a recunoscut pentru prima oară prezenţa oamenilor săi în Siria pentru a ajuta Damascul să reprime revolta. Occidentul acuzase implicarea Iranului în furnizarea de material şi asistenţă militară către regimul sirian. Un cargo german, închiriat de o companie din Ucraina, încărcat cu arme provenite din Iran a fost interceptat în aprilie în apropierea portului Tartous. Surse occidentale, citate de televiziunea germană ZDF, relevă că Iranul utilizează avioane de linie pentru a trimite arme şi explozibili Damascului, Gardienii Revoluţiei fiind creierul acestei operaţiuni.
Fluxul de ajutor militar iranian către Assad intervine în timp ce state arabe au în vedere înarmarea opoziţiei regimului, ceea ce creşte riscul unui conflict mai extins, propagat în ţările vecine.
Qatarul şi Arabia Saudită militează pentru trimiterea de arme insurgenţilor pentru a rezista represiunii, dar SUA se tem că astfel de livrări ar cădea în mâinile Al Qaeda. Potrivit serviciilor secrete occidentale, ţările din Golf nu au aşteptat aprobarea comunităţii internaţionale şi au trecut discret la acţiune, armele tranzitând prin Liban şi Irak.
