Retragerea actualului președinte al Franței din cursa pentru un nou mandat reaşează cărţile pe scena politică franceză înaintea prezidențialelor de anul viitor.
Renunţarea preşe-dintelui François Hollande de a nu candida la prezidenţialele din aprilie 2017 pentru un al doilea mandat a surprins în special clasa politică şi fără el, meciul se joacă de acum pe altă partitură. Mulţi au mizat pe acest candidat „facil“ pentru a se poziţiona în campania prezidenţială. În noul context, François Fillon, Emmanuel Macron şi Jean-Luc Melenchon vor trebui să-şi revizuiască strategia. Retragerea lui Hollande des-chide însă o perioadă de incertitudine politică, lăsând în urmă un partid divizat şi o ţară fracturată.
Pe de o parte, în Journal de Dimanche, Emmanuel Macron estima că premierul Manuel Valls îşi va anunţa azi sau cel târziu mâine, candidatura la primare, odată cu oficializarea demisiei sale. Nu se pune problema unei campanii din Matignon, viitorul candidat dorind să aibă „mâinile şi spiritul libere“.
Pe de altă parte, primarele stângii franceze continuă să agite „hollandiştii“ şi celelalte curente. Emmanuel Macron, fondatorul mişcării „În marş!“ a reafirmat intenţia sa de a se prezenta la prezidenţialele din 2017 fără să treacă prin această consultare a primarelor. Prim-secretarul Partidului Socialist, Jean-Christophe Cambabelis, i-a cerut să participe la acest proces de desemnare pentru ca stânga să lanseze un singur candidat în cursa pentru Élysée, dar Macron s-a arătat foarte critic. Fostul ministru al lui François Hollande acuză şi primarele dreptei şi centrului, care l-au declarat în-vingător pe François Fillon. „Cine pretinde să prezideze destinele unei ţări, nu este pentru a se închide în disputele clanurilor“. Macron a mai subliniat că François Hollande a intrat în istorie părăsind puterea, o decizie care a întrunit o unanimitate.
Culisele deciziei
În cel mai mare secret, François Hollande şi-a gândit îndelung opţiunea de a renunţa la un al doilea mandat şi doar câţiva apropiaţi au fost la curent cu această decizie. O decizie grea în consecinţe anunţată de premierul Valls joi, cu câteva ore înainte de alocuţiunea televizată a preşedintelui. Tensiunea era foarte puternică după desemnarea lui François Fillon după al doilea tur al primarelor dreptei, care a pus republicanii în ordine de luptă pentru 2017. Analiza situaţiei politice a dominat în final alegerea lui Holland. Niciodată din 1958, nici un preşedinte nu a renunţat la un al doilea mandat.
AXĂ CU RUSIA. Agitaţie în extrema dreaptă
În Frontul Naţional nu este linişte după victoria lui François Fillon, care creează probleme de strategie pentru Marine Le Pen, liderul formaţiunii de extremă dreapta. Linia tradiţionalistă şi social- conservatoare asupra valorilor familiei şi „rădăcinilor creştine ale Franţei“, insistenţa asupra identităţii naţionale franceze, „suveranitatea“ şi „patriotismul“, linia dură faţă de imigraţie şi Islam, ca şi o agendă externă pro-Putin contra „imperialismului american“, totul se ciocneşte cu unele din principalele idei ale Marinei Le Pen, ceea ce poate duce la atragerea unora dintre adepţii ei.
Într-un context politic francez tensionat în vederea prezidenţialelor din 2017, Frontul Național este singurul partid francez care a felicitat public ataşarea Crimeii la Rusia în urma unei intervenţii militare. O idilă care nu este recentă. După 2012, vizitele cadrelor partidului la Moscova sunt regulate şi din ce în ce mai oficiale. Recent, în vizita la Moscova, Marine Le Pen a evocat „destinul comun“ al Franţei şi Rusiei. Un entuziasm împărtăşit de multă vreme în sânul FN şi regulat recompensat de puterea rusă.
Franţa şi Germania sunt îngrijorate de posibilitatea unei tentative de destabilizare din partea Rusiei la alegerile de anul viitor, prin atacuri informatice contra partidelor politice, putând influenţa campaniile prin reţelele sociale, după modelul scrutinului prezidenţial american.
