Teatrul National din Timisoara a iesit, recent, la rampa cu o noua premiera tentanta: piesa “Absolventul” de Terry Johnson. Spun “o noua premiera” in sensul ca ea a mai avut o lansare cu o alta distributie, regizoarea Mihaela Lichiardopol adoptand modalitatea aceasta pentru – explica domnia sa – a valorifica cat mai bine potentialul teatral existent aici. Dar, poate, si ca o scuza fata de faptul ca aceasta premiera, in dubla distributie, este singura din actuala stagiune, ceea ce nu s-a mai intamplat pana acum la un teatru de un asemenea prestigiu si potential.
Explicatia ar fi schimbarea conducerii, la carma venind acum regizoarea Maria Adriana Hausvater, cu o viziune mult mai receptiva fata de suflul occidental al miscarii teatrale contemporane. Piesa “Absolventul” de Terry Johnson, dupa romanul lui Charles Webb, intitulat “The Graduate”, si filmul cu acelasi titlu, ajunge pe scena timisoreana dupa un rasunator succes pe marile scene si ecrane din lume.
Celebra doamna Robinson, viciata de patima alcoolului si de plictisul cotidian, interpretata cu pasiune, as spune, de actrita Luminita Tulgara, face tot ce poate pentru a-l seduce pe tanarul absolvent Benjamin Braddock, interpretat cu talent de actorul Catalin Ursu. De aici o intreaga aventura amoroasa, savurata de public, chiar daca piesa degaja un iz nefericit de telenovela ieftina.
Sigur, lovitura de teatru este finalul cand tanarul se indragosteste de fiica amantei sale de pana atunci, adica de Elaine, interpretata cu aplomb de actrita Sabina Bijan. Sigur, pana se ajunge aici scenele sunt tumultoase, apar situatii ridicole, se ajunge chiar la violenta, dar publicul rasplateste deseori spectacolul cu aplauze din plin, reusita lui datorandu-se regizoarei, scenografei (Geta Medinski), jocului antrenat al actorilor si, nu mai putin, prestatiei serviciilor auxiliare – lumini, proiectii video, muzica electronica live asigurata de formatia “BJ SEBA 1394 & TINA” etc. Mai ales ca spectacolul a avut nevoie de instructori de fitness, dat fiind ca actiunea se petrece intr-o asemenea sala; de tehnici filmice de ultima ora, de afise sofisticate etc., care a antrenat un personal mult mai mare decat al actorilor de pe scena chiar in conditiile unei distributii duble…
Una peste alta, piesa place gratie ritmului ei alert, tineresc, cu o vizibila tenta de intrecere dintre cele doua distributii. Ceea ce demonstreaza ca ideea regizoarei n-a fost paguboasa, ci dimpotriva.
