Pisicuţul s-a făcut leu. Ce mai urmează?

Resemnat pe moment, Băsescu îşi linge orgoliul şi neputinţa. Rămâne să vedem însă dacă numirea lui Ponta chiar este ultimul capitol scris în actualul mandat.

Cu un USL având de unul singur două treimi din parlament şi cu o singură no­minalizare de premier – până şi Mihai Răzvan Ungureanu a renunţat să se au­topropună -, Traian Bă­ses­cu a fost obligat să înghită „porcul” pe nemestecate, cu plagiat cu tot. Victor Pon­ta este premier şi, cel puţin până la prezidenţialele din 2014, aşa va rămâne. Pus cu spatele la zid de scorul ARD, o construcţie-ca­mu­flaj pentru PDL şi figurile triste care au pus pe butuci guvernarea Boc (nu poţi să pui principii ca austeritatea, reforma şi dreapta în gura unor Udrea, Oltean, Anas­tase sau Blaga), dar şi de previzibila uni­ta­te de nezdruncinat a USL în faţa unei mi­ze atât de mari ca primul ministru, pre­şe­dintele a semnat. După care a băgat capul la fund (cel puţin până la ora la care scriu). Ce era să facă? Cum să iasă să explice că, deşi profilul lui Ponta e departe de por­tre­tul-robot făcut cu doar două săptămâni îna­inte, nu a avut încotro? Preşedintele-ju­­cător, la al cărui as din mânecă visau fru­mos pedeliştii puşi pe blat, a tras cor­tina peste propriile vorbe, care acum i se în­torc în faţă. Nu e clar ce l-a făcut să plu­seze afirmând că nu îl va nominaliza pe Pon­ta, informaţii insuficiente, analiza proas­tă, disperarea sau, pur şi simplu, obişnuinţa posturii de face şi desface. Orice ar fi fost, a ieşit prost. „Pisicuţul” plagiator şi „mi­toman, prea mic pentru funcţia de pre­mier”, i-a dat cu tifla din spatele celor 67% mandate.

Băsescu nu este însă terminat, aşa cum pare la prima vedere. În condiţiile în care Comisia de la Veneţia a confirmat că întâmplările din vară au fost „pro­ble­ma­tice” din punct de vedere constituţional şi al statului de drept, documentul depus în mâna lui Schultz (şi a altora de pe la Co­misie) şi care ar conţine angajamentul lui Ponta că va continua reforma în puncte-che­ie şi nu va intra cu bocancii în se­pa­raţia puterilor îi mai dă preşedintelui o marjă de manevră, îngustă, e drept, în această zonă. Ade­vărata selecţie şi nu­mi­re a procurorilor şefi la Par­chetul General şi DNA de abia urmează, de exemplu. Resemnat pe moment, Bă­sescu îşi linge orgoliul şi ne­putinţa. Rămâne să ve­dem însă dacă numirea lui Ponta chiar este ultimul ca­pitol scris în actualul man­dat.Întrebarea este însă ce va urma? Vremuri grele, spun cei puţini, vreo 10%, pentru care trauma experienţei din vară şi iz­bân­zile celor 7 luni de guvernare USL au că­pătat chip şi trup în colosul parlamentar pe care nici scaunele nu-l mai încap. Sta­bilitate şi coerenţă, o binecuvântare în vre­muri de criză, susţin alţii, făcând cu te­nace rea-credinţă abstracţie de back­ground-ul, mai vechi şi mai nou, al pu­terii şi liderilor săi. Puţin probabil ca par­lamentul să nu abuzeze de forţa strivitoare a celor două treimi şi să nu treacă la mo­dificarea Constituţiei, întru diminuarea pre­rogativelor Curţii Constituţionale (de­şi, aşa cum îi sfătuieşte Alina Mungiu, ar avea şi calea real-politikului autohton, cea a „convertirii” unuia dintre judecători) şi edulcorarea puterilor CSM şi DNA, plus ale preşedintelui, proiect anunţat clar de liderii USL. La fel, puţin probabil ca gu­vernul să nu dea legi clientelare şi per­so­nalizate, că doar asta a făcut în ultimele luni. Ordonanţa CNA, privatizarea Poştei Române (fără consultare publică) sau a institutelor de cercetare cu ale lor terenuri ce-or fi fost? Semnele bune ale stabilităţii se văd şi din avion pentru cine are cu­riozitatea şi onestitatea să privească prin hublou. Există ceva, cât de mic, în profilul liderilor, miniştrilor care se prefigurează sau al parlamentarilor USL care să arate că drumul deschis în vară nu continuă pe aceeaşi arătură?

Citeşte continuarea în Revista 22.