Plini de julituri, loviţi în genunchi, în coate, cu bărbiile tumefiate, tinerii patinatori sibieni strâng din dinţi şi se antrenează în continuare pe terenul din spatele bazinului Olimpia. Condiţii 0, rezultate de nota 9.95. Patinatorii sibieni sunt printre cei mai temuţi din ţară. Sibienii sunt tot timpul prezenţi pe podiumurile concursurilor din ţară, dar şi din străinătate. Împărţiţi pe grupe de vârstă, micuţii se antrenează aproape în fiecare zi pe terenul din spatele bazinului Olimpia. „Prin ce a ajuns cunoscută în lume România? Prin sport şi cultură, nu prin altceva”, spune Ion Armenciu, unul dintre cei doi antrenori ai patinatorilor sibieni.
Asfalt plin de gropi, în loc de patinoar
Patinatorii sibieni participă şi la competiţii de role şi la cele de patinaj pe gheaţă. Asta deşi de nouă ani nu au la dispoziţie un patinoar unde să se poată antrena, unde să poată deprinde tainele patinajului. Se antrenează mai mult pe role şi aşteaptă „ca aerul de munte” un cantonament în străinătate, unde să simtă gustul gheţii. Patinoarul din parcul Subarini a fost abandonat în urmă cu mulţi ani. Acum este doar o ruină. Dar nici antrenamentul pe role pe terenul Olimpia nu e o soluţie. Pista pe care tinerii aleargă în fiecare zi e plină de gropi. Chiar în partea de la intrare, nişte muncitori au intrat cu un utilaj cu şenile. Urmele sunt adânc întipărite în asfalt. Ceva mai încolo, fisurile transformă pista într-o adevărată cursă de offroad. Iar copiii au la ce să fie atenţi în loc să fie tot timpul cu ochii în pământ în căutarea următoare capcane. „Mai mergem şi ne antrenăm pe pista de biciclişti, pe linia dreaptă, unde asfaltul e bun. Însă acolo putem face doar exerciţii în linie dreaptă, nu şi de turnantă, unde e tot secretul”, spune Cristina Andrei.
Rezultate excepţionale
În ciuda condiţiilor de pregătire extrem de precare, tinerii patinatori sibieni au nişte rezultate excepţionale. Titluri de campion, recorduri peste recorduri. La campionatele naţionale care încep la Târgu-Mureş, săptămâna viitoare, cei doi antrenori nu concep să se întoarcă la Sibiu fără 28 de medalii. 28! În condiţiile în care copiii se antrenează prin gropi şi cu nişte sacrificii enorme. Un echipament profesionist costă în jur de 1500 de euro. Din cauza asfaltului jalnic, copiii schimbă la două-trei săptămâni un set de roţi pentru role. „Aici facem doar strictul necesar, fie pe teren, fie pe aleile din parc. Dar încercăm să mergem cât mai des în alte oraşe sau în cantonamente în străinătate. Din fericire, Primăria ne mai ajută financiar. În rest, n-avem niciun fel de alt ajutor”, mai spune Ion Armenciu. Patru dintre patinatorii sibieni sunt deja în lotul de juniori şi alţi patru în lotul de perspectivă. După ce au văzut pistele din străinătate, micuţii înţeleg foarte bine cât de înapoiată e ţara în care au ales să facă un sport de performanţă. Se blindează cât pot de bine, cu cotiere, cu genunchiere şi încearcă să fie cât de atenţi se poate la pericolele din pistă. Cad, se julesc, le curge sângele, plâng de durere dar se ridică şi continuă. Dovadă că inima e totul când vine vorba de sport.
