Procesul comunismului Mai trebuie sa cerem voie?
Speram ca recenta infiintare a Institutului pentru Investigarea Crimelor Comuniste sa scoata la lumina tragediile prin care au trecut cei mai buni fii ai poporului roman si familiile lor si sa puna la dispozitia justitiei toate datele necesare pentru ca aceasta sa-si faca in sfarsit datoria, inlaturand nedreptatile care mai pot fi inlaturate. Fiindca altfel, ne intrebam, ce fel de credibilitate mai prezinta o tara care accepta ca propriilor martiri anticomunisti exterminati in inchisori sa li se mentina in vigoare condamnarile politice si sa li se confirme pedepsele complementare de confiscare a caselor cladite de ei prin munca cinstita de o viata, pentru a fi oferite pe mai nimic clientelei politice si persoanelor protejate de aceasta? Credem ca a sosit momentul ca, dupa atatea decenii de minciuni, abuzuri, jafuri si crime, sa ne ridicam in picioare, sa ne limpezim cugetul si inima, pentru a ne putea regasi pe noi insine si pentru a deveni credibili in fata copiilor nostri si a comunitatii internationale.
Mai trebuie oare sa cerem voie, si cui, pentru a putea fi din nou demni la noi acasa, pentru a reintroduce moralitatea si verticalitatea ca norme juridice si sociale si pentru a ne elibera de umilitorul complex de inferioritate si subordonare care inca ne mai apasa? Constantin Nemoianu
De ce nu fuzioneaza PD cu PNTCD?
Probabil ca, daca in anul 1990 PNTCD mergea cu doctrina lui Mihalache (de stanga), astazi acest partid era la fel de mare cum este PSD sau chiar "in locul acestui partid”. Cred ca, mergand cu PPE si cu sprijinul nemtilor din Germania, PNTCD va avea sanse sa revina in viata politica romaneasca si sa aiba un "cuvant greu” de spus… Am impresia ca PD, daca vrea sa fie mai practic, ar trebui sa faca fuziune cu PNTCD in locul fuziunii cu liberalii care…, fie vorba intre noi…, nu vor renunta usor la "stramosii lor, Bratienii”. Gheorghe Ghergu, Bucuresti
Tristetea unei zile: 28 februarie 1945
Aceasta a fost ziua cand reprezentantul Uniunii Sovietice, Andre Ianuarevici Vasinski – batand pumnul in masa cu vorbele "Eu sunt Ialta” si trecand peste clauzele Conventiei de armistitiu cu Romania -, a impus demisia primului ministru generalul Nicolae Radescu. Ultimul premier liber numit in aceasta functie de Majestatea Sa Regele Mihai I, act urmat de formarea unui guvern "doctor Petru Groza” (6 martie 1945). Acesta avea in continuare functia constitutionala de a raspunde de actele de stat ale Suveranului, dar care a fost chemat de stapanii lui de fapt de a organiza cunoscutele "alegeri libere” din noiembrie 1945, de a aduce abdicarea regelui sau (30 dec. 1947) si de a asigura Romaniei un regim comunist de peste 45 de ani!
Dramatica guvernare a generalului Radescu (7 dec. 1944-28 febr. 1945), raportata tarii si lumii dupa ce reusise sa se sustraga iminentei arestari si sa treaca hotarul (text aparut si in suplimentul "Aldine” din 18 febr. a.c.), a fost caracterizata printr-o continua lupta de a-si duce mandatul cu reprezentantul Comisiei Aliate de Control, cu cenzura sovietica, cu armata rosie de ocupatie si cu "o mana de oameni fara tara si fara Dumnezeu” – cum ajunsese a se exprima la postul de radio Bucuresti (24 febr.), pana ce controlul acestuia fusese preluat de aceeasi Comisie "Aliata”. Barbu Berceanu
