Ministrul sirian de Interne Ghazi Kanaan s-a sinucis, tragandu-si un glonte in cap, a anuntat miercuri, succint si sec, agentia oficiala de presa Sanaa, incheind cu amanuntul putin informativ cum ca autoritatile de la Damasc au deschis o ancheta.
Dat fiind ca ministrul decedat a fost seful serviciilor militare siriene din Liban timp de 20 de ani si se afla de saptamani bune pe lista suspectilor interogati de anchetatorii ONU in cazul asasinarii fostului premier libanez Rafiq Hariri, se pune intrebarea daca Ghazi Kanaan s-a sinucis sau “a fost sinucis”?
Este greu de crezut acum intr-o intamplare nefericita, sunt de parere numerosi analisti ai Orientului Mijlociu, mai ales ca raportul procurorului german Detlev Mehlis – care investigheaza din insarcinarea ONU circumstantele asasinarii lui Hariri – urmeaza sa fie dat publicitatii chiar saptamana viitoare.
Suspiciunea legata de implicarea lui Kanaan in asasinatul din februarie, cand fostul premier libanez, cunoscut pentru pozitia sa antisiriana, a cazut victima unui atentat cu masina-capcana, era ieri formulata deschis de catre presa libaneza. Astfel, ziarele au comentat pe larg interogatoriul din septembrie al lui Kanaan, dar si interviul pe care acesta l-a acordat postului de radio Voice of Lebanon cu putine ore inainte de a muri. “Este ultima mea declaratie”, a spus ministrul, negand orice implicare in uciderea lui Hariri si subliniind ca a “actionat intotdeauna in interesul Libanului”. Cotidienele de la Beirut sunt insa de parere ca raportul ONU se va dovedi “un adevarat tsunami pentru Damasc”, iar cunoscutul ziarist libanez Gibran Tueni aprecia ieri la postul tv panarab Al Arabiya ca “sunt destule persoane siriene care au de ascuns elemente importante despre ocupatia siriana din Liban. Kanaan a fost fie impins la suicid, fie a fost ucis”.
Presa internationala relata ca autoritatile de la Damasc nu sunt nici pe departe atat de relaxate precum ar dori sa para. In aceste zile serviciile secrete siriene ar actiona din plin pentru discreditarea raportului Mehlis, pe cand diplomatilor li s-a trasat sarcina sa faca lobby puternic pe langa China, Rusia si India in vederea blocarii eventualelor sanctiuni ce ar putea fi impuse Siriei. Recentele vizite ale presedintelui sirian, Bashaar al Assad, in Egipt si Arabia Saudita, tari cunoscute drept aliati traditionali ai SUA, se inscriu in acelasi plan general de “limitare a pagubelor”.
Daca Siria va ajunge pe “banca acuzatilor”, soarta presedintelui libanez pro sirian Emile Lahoud este practic pecetluita. Pentru a scapa cat de cat basma curata, Assad ar putea extrada diversi generali de armata si/sau ai serviciilor secrete implicati in asasinarea lui Rafiq Hariri (mai ales ca patru dintre ei sunt deja arestati), dar ce va face seful statului daca raportul ONU va indica o implicare directa a regimului de la Damasc sau chiar a unor membri ai clanului Assad?
