Odată cu venirea la putere a lui Xi Jinping, este China pregătită să-şi asume propria abordare diplomatică pentru Asia, paralelă cu cea a SUA? Primele iniţiative importante ale lui Xi – efectuarea celei dintâi vizite oficiale în străinătate în Rusia şi participarea la summit-ul BRICS în Africa de Sud – sugerează că, pe plan internaţional, China ar putea încerca să-şi relanseze relaţiile cu cele mai puternice economii emergente, întocmai cum procedează şi SUA.
Această posibilitate este încurajată de declaraţia recentă a lui Xi privind relaţia cu India, pe care a catalogat-o drept „una din cele mai importante relaţii bilaterale” pentru China.
Accentul imediat pe care l-a pus Xi asupra relaţiilor chino-indiene este neobişnuit pentru un lider chinez. El a anunţat o platformă în cinci puncte, în genul celor “cinci principii ale unei coabitări paşnice” ale lui Jawaharlal Nehru, implementată în două ţări, conform Tratatului Panchsheel, din 1954.
Potrivit platformei lui Xi, până la semnarea unei înţelegeri finale privind problemele teritoriale, cele două ţări ar trebui să coopereze pentru menţinerea păcii şi a stabilităţii în zonă şi să nu lase ca disensiunile de la graniţă să afecteze relaţia bilaterală. China şi India ar trebui să-şi menţină dialogul strategic pentru a păstra relaţiile bilaterale “pe drumul cel bun”.
Mai mult, cele două ţări ar trebui să profite reciproc de punctele tari şi să-şi extindă cooperarea bilaterală în domeniul infrastructurii, investiţiilor şi a altor zone de interes, întărirea legăturilor culturale pentru ca relaţia de prietenie să avanseze şi încurajarea cooperării în cadrul forumurilor multilaterale, pentru apărarea drepturilor legitime şi intereselor ţărilor în curs de dezvoltare, când vine vorba de abordarea provocărilor globale. În cele din urmă, cele două ţări ar trebui să se familiarizeze cu cele mai adânci preocupări ale celeilalte.
Xi s-a ocupat de problemele interne ale ţării încă de când a devenit secretarul general al Partidului Comunist Chinez, în noiembrie 2012, şi apoi preşedinte al ţării, începând cu luna martie, în condiţiile în care relaţiile cu India pot afecta direct situaţia internă.
De exemplu, dorinţa Chinei de a pune capăt traficului de droguri în provincia sudică Yunan presupune ca poliţia şi forţele de ordine să fie extrem de atente şi la ceea ce se întâmplă în Myanmar, o ţară de interes pentru India.
Apoi, mai este şi Tibetul, probabil cea mai mare grijă internă a Chinei şi o sursă perenă de tensiune în relaţia cu India, din cauza disputelor teritoriale. Indignarea recentă a Chinei vizavi de o vizită a lui Dalai Lama la mănăstirea Tawang, din Arunachal Pradesh, teritoriu indian pretins de China, sugerează cât de sensibilă a rămas această chestiune. Hu Shisheng, analist strategic pe zona Asiei de Sud în cadrul Institutului pentru Relaţii Internaţionale Contemporane din China, a sugerat că asemenea vizite nu înseamnă că “relaţiile India-China sunt perturbate”, deşi riscul unor tulburări este destul de ridicat.
Sub Xi, în orice caz, China pare să vadă partea plină a paharului. Ziarul Partidului Comunist, “People’s Daily”, a identificat, recent, cele mai importante “două arii de interes în relaţia cu India”. În ceea ce priveşte chestiunea graniţei “controlate efectiv”, ar trebui să se pună un accent mai mare asupra “comerţului şi problemelor multilaterale”, unde succesul poate deschide un “capitol” nou şi binevenit în legăturile bilaterale.
Se diminuează deci “neîncrederea” dintre cele două puteri? “People’s Daily” înclină să considere că relaţiile bilaterale decurg normal în acest moment. India pare să fie la fel de optimistă. Referindu-se la tensiunile din Marea Chinei de Sud, un oficial indian a spus recent: “Nu poţi să presupui că rivalitatea maritimă dintre India şi China este inevitabilă”.
“Aria Indo-Pacifică este o zonă geopolitică”, a afirmat oficialul, “dar uitaţi-vă la situaţia din Oceanul Indian. Situaţia din China – fie din Marea Chinei de Sud, în apropiere de Japonia, sau în Pacificul de Vest – este complet diferită. India, China şi SUA – toată lumea are nevoie de legături navale; toată lumea consumă resurse pentru asta”.
Un raport secret al ministerului apărării din India semnalează, totuşi, “un număr din ce în ce mai ridicat de submarine care se aventurează în regiunea Oceanului Indian, deci prezentând (riscuri) vizavi de interesele de securitate ale Indiei”. Raportul a indicat că s-au înregistrat cel puţin “22 de contacte cu vase suspectate că sunt submarine de atac al chinezilor, patrulând în afara apelor teritoriale ale Beijingului, anul trecut” şi a avertizat asupra “atenţiei implicite” pe care marina Chinei pare să o “acorde liniilor sensibile de comunicare navală”.
Eforturile lui Xi de îmbunătăţire a relaţiilor cu Rusia, celălalt vecin important al Chinei, ar trebui privite ca o completare a iniţiativelor chino-indiene.
În acest caz, dispreţul pe care îl manifestă preşedintele Vladimir Putin faţă de SUA şi de Occident i-a fost de un real folos lui Xi. China împărtăşeşte suspiciunile Rusiei: Xi a susţinut că, în termeni geopolitici, Rusia şi China “vorbesc aceeaşi limbă”.
Există, fireşte, motive legitime pentru îmbunătăţirea relaţiilor chino-ruse. Cele două ţări sunt partenere în Organizaţia pentru Cooperare din Shanghai. China este cel mai mare consumator de energie din lume, în timp ce Rusia este cel mai mare exportator de energie. Iar comerţul bilateral înfloreşte, ridicându-se 88 miliarde de dolari pe an.
Abordarea regională al lui Xi ar trebui privit ca parte a “revitalizării naţiunii chineze”, care vizează revenirea Chinei la rolul de conducător al Asiei, pe care l-a jucat în cea mai mare parte a istoriei sale. Deşi ambiţiile lui sunt vaste, Xi şi poporul chinez îşi doresc să le îndeplinească. Asta este mai mult decât ceea ce se poate spune despre ezitările strategice ale Indiei.
Jaswant Singh, fost ministru de Finanţe al Indiei, ministru de Externe şi al Apărării, este autorul lucrării “Jinnah: India – Partition – Independence”.
Copyright: Project Syndicate, 2012.
www.project-syndicate.org
