Muftiul Yusuf Muurat: În România există imami cu idei extremiste

Atentatul sinucigaş din Stockholm, al cărui autor este căsătorit cu românca Mona Thwany, convertită la islamism, a provocat reacţii aprinse în rândul comunităţii musulmane din România. Într-un interviu acordat României Libere, muftiul cultului musulman din România, Yusuf Muurat, condamnă actele teroriste şi trage un semnal de alarmă privind impactul negativ pe care unii lideri spirituali ai religiei islamice îl au asupra tinerilor.

În contextul recentului atentat sinucigaş care a avut loc în capitala Suediei, ce părere aveţi despre ceea ce s-a întâmplat acolo, despre extremism în general şi despre islamul radical? Cât de periculoasă este pentru oameni panta către extremism?

Sunt împotriva oricărei vărsări de sânge. Coranul spune lucrul acesta: „Cel care ucide un suflet ucide o societate întreagă”. Acest verset l-am dat de foarte multe ori ca exemplu. Din păcate, mor foarte mulţi oameni nevinovaţi. Pentru ce? Unii lideri spirituali musulmani îi îndeamnă pe aceşti tineri, pe aceste persoane, indiferent de vârstă, să se răzbune în numele lui Allah. În primul rând, în religie nu există cuvântul răzbunare. În al doilea rând, nu suntem într-un război, deci oamenii aceia nu au nici o vină. Islamul nu este o religie radicală. Dar, din nefericire, aceste persoane care comit astfel de acte pot da naştere acestei interpretări. Adică religia islamică să fie o religie care într-un fel promovează radicalismul. Ceea ce nu este adevărat. Regret ceea ce s-a întâmplat în Suedia şi nu numai acolo. Vărsări de sânge se întâmplă în foarte multe ţări. Acestea nu trebuie să fie în numele religiei. Din păcate, fanatism există mai mult în islam, mai ales după atentatele teroriste din 11 septembrie 2001.

Ce putere de a schimba lucrurile în bine are imamul?

Imamul, preotul, are un rol foarte important în educaţia religioasă. Dacă tânărul acela are însă idei radicale, mai ales dacă vine dintr-o familie cu posibilităţi financiare mai reduse, dintr-o familie mai dezmembrată, cu părinţii despărţiţi, tânărul ascultă ceea ce spune acel lider spiritual, indiferent din ce religie face parte. S-ar putea să aibă dreptate soţia, Mona, că nu a ştiut de atentat, pentru că aceste lucruri nu se spun. Deci rămâne numai într-un cerc foarte strâns, două-trei persoane ştiu de astfel de atentate. Islamul condamnă aceste lucruri. Mai ales noi, musulmanii. Eu, în calitate de muftiu, condamn orice atentat. Toate religiile promovează binele, iubirea faţă de aproapele tău. Toate atentatele nu se comit în numele religiei. Religia islamică nu poate fi catalogată ca o religie a extremismului. Acei lideri sunt foarte buni psihologi. Ştiu unde să îi atace pe oameni, ştiu cum să-i influenţeze în punctul sensibil. Ştiu cum să le predice Coranul. De aceea au şi impactul respectiv. În calitate de lider spiritual, trebuie să îndrum comunitatea către linişte, pace, respect, faţă de valorile culturale ale celorlaţi conaţionali. Totul pleacă de la faptul că noi nu ştim să ne respectăm unul pe celălalt. Nu putem să acceptăm persoana din jurul nostru. Ele pot fi adepte ale altor religii sau pot să nu aibă nici o religie. Dar noi trebuie să acceptăm aceste persoane pentru că trăim într-o societate. Numai acceptându-ne şi respectându-ne unul pe altul putem opri orice vărsare de sânge. Şi aici, în România, unele persoane, chiar şi unele fundaţii au legături cu aceşti lideri care într-un fel transmit partea radicală a islamului. Şi aici trebuie să fim foarte atenţi. Mai ales nouă, imamilor din România, ne revine un rol foarte dificil.

Cum se prezintă, în prezent, mişcarea islamică din România, respectiv din Dobrogea?

În România islamul este de mai bine de opt secole. Am intrat în al IX-lea secol de când musulmanii trăiesc aici. Trebuie să îi mulţumim bunului Dumnezeu, nu au fost probleme. Sperăm că nici de acum încolo nu vor fi probleme. Dar, sincer, am anumite reţineri pentru că am văzut cum comunitatea noastră este deja dezbinată. Sunt grupări, grupuri, care intră în contact cu membrii comunităţii şi din păcate s-au dezbinat. Unii dintre ei practică religia după felul lor. Unii dintre ei nu mai acceptă obiceiurile şi tradiţiile bunicilor lor. Din nefericire, şi în România sunt astfel de curente radicale, dar încă nu s-au aprins atât de mult. Nu prezintă, la ora actuală, pericol. În Dobrogea nu sunt probleme foarte mari, momentan. Dar niciodată nu se ştie, pentru că şi în Dobrogea sunt tineri care au legături cu astfel de persoane, cu astfel de imami. Pentru aceşti tineri care au intrat în contact cu aceşti lideri spirituali şi s-au ataşat totalmente, nici o metodă nu poate să îi mai facă pe ei să-i răpească de acolo şi să nu mai depindă de ei. O dată ce există acel ataşament spiritual religios şi acea influenţă de a spăla creierul, nu cred că mai există o metodă de a-i aduce pe oameni să înţeleagă purul adevăr. Orice extremă dăunează societăţii.

Se poate vorbi de extremism în ţara noastră?

Şi la noi în România sunt imami care au idei extremiste. Nu mă refer la imamii care sunt angajaţii instituţiei. Şi printre ai noştri sunt flăcări mici. Ei nu acceptă adevărul pe care ni l-a propovăduit bunul Dumnezeu. Ei fac acest lucru să-şi atingă interesele politice şi personale. Acesta este scopul. Nu există un interes religios. Ei nu sunt martiri. Din păcate, aşa sunt păcăliţi. Să fii martir înseamnă să cazi pe un front de luptă. Dar tu aici te duci şi pui bombă într-o zonă aglomerată când celelalte persoane nu au cu ce să se apere, sunt nevinovate, poţi să mai spui că el este martir? Că el şi-a jertfit viaţa pentru Allah? Scopul nostru este să slujim comunitatea musulmană din România aşa cum a fost slujită ea mai bine de opt secole. Nu cu influenţe din exterior. În primul rând, eu trebuie să-mi slujesc comunitatea şi ţara mea. Eu aici trăiesc. Aici mi s-au dat cele mai multe drepturi. Dorim să promovăm modelul islamic dobrogean atât în UE, cât şi în întreaga lume. Efortul meu este să păstrez acest climat de bună înţelegere şi obiceiurile. Religia a convieţuit cu obiceiurile şi tradiţiile secole de-a rândul. Nici o şcoală islamică de drept nu promovează uciderea unui creştin sau a unei alte persoane din altă religie. Interpretările Coranului, interpretarea tradiţiei Profetului dau naştere acestor atentate.