Cred ca ortodoxia ardeleana si-a pierdut omenia. Mi-e teama ca a devenit la fel de formalista si de superficiala ca ortodoxia de peste munti. Si n-a fost tot timpul asa! Amintesc exemplul protopopului ortodox Daicovici, care in 1948 a refuzat sa ocupe Catedrala greco-catolica din Lugoj, dandu-si mai bine demisia decat sa-si incarce constiinta cu o faradelege. Faptul ca primul mitropolit ortodox al Ardealului, baronul Andrei Saguna, a fost un om al civilizatiei occidentale nu poate fi pus la indoiala. Inainte de teologie, a studiat mai intai dreptul si filosofia la Universitatea din Budapesta.
Fidelitatea sa fata de Casa de Habsburg nu ar trebui sa fie un secret pentru nimeni. Nu este intamplator faptul ca a ales ca mausoleul sau funerar sa fie edificat in stil neogotic. Cine a trecut atent prin Rasinarii Sibiului stie despre ce vorbesc. Andrei Saguna a incercat imposibilul, cautand sa dea o fata civilizata ortodoxiei transilvane. Alaturi de mausoleul sau sta un mormant gol, de dimensiuni impresionante. Acolo a fost asezat initial Nicolae Colan, mitropolit al Ardealului intre 1957 si 1967. Dar acum mormantul este gol, caci s-a intamplat ceva cu ortodoxia transilvana!
Au pus pe ea stapanire unii care n-o inteleg, caci ii sunt straini. La sfarsitul anilor '70, un vicar patriarhal cu numele de Antonie Ploiesteanul pusese ochii pe scaunul lui Saguna. Pe 7 decembrie 1979, s-a lasat ales episcop titular al Buzaului, pregatind alungarea mitropolitului Mladin de la Sibiu, tesand o adevarata intriga bizantina. Numele de mirean al pretendentului era Leonida Plamadeala. In 1981 mitropolitul Mladin a fost pensionat, avand sa moara de-abia in 1986. La 10 ianuarie 1982, episcopul Plamadeala era ales in scaunul mitropolitan al Ardealului, ceea ce a insemnat iremediabil sfarsitul mostenirii marelui Saguna. Chiar si reconstructia Manastirii Sambata s-a facut cu bani murdari. Iar mitropolitul Colan, care-si dormea somnul de veci langa intemeietorul Saguna, a fost mutat in noua ctitorie de la Sambata. De aceea sta gol mormantul sau din Rasinari. Saguna a ramas singur, izolat fiind de o ortodoxie care nu mai este a lui. Mausoleul neogotic, strajuit de cei doi lei mari din bronz, sta stingher in cimitirul din Rasinari.
Noii stapani ai ortodoxiei transilvane au sfasiat mostenirea lui Saguna, fapt care nu s-a intamplat nici in 1940, cand Ardealul de Nord a fost cedat Ungariei. Atunci Mitropolia Ardealului a ramas intacta, pastrandu-si intreaga jurisdictie, chiar si peste tinuturile aflate sub administratie straina. Pe 13 noiembrie s-au adunat la Sibiu groparii mitropoliei lui Saguna. In mod ridicol, au vorbit in prealabil despre "reorganizarea Mitropoliei Ardealului”, cand se vede de la o posta ca este vorba despre desfiintarea ei. Cine s-ar putea intitula "mitropolit al Ardealului” fara sa aiba sub jurisdictia sa Sibiul si Clujul deopotriva? Intr-o logica consecventa, arhiepiscopul Anania ar trebui sa se proclame mitropolit al Regiunii de Dezvoltare Nord-Vest, caci pentru sfintia sa existenta Transilvaniei este oricum incomoda, de vreme ce nu se sfieste sa o rupa in doua. Intr-un acces de insolenta, si-a ingaduit sa vorbeasca despre Sibiu ca despre o "periferie”. Oare de ce sa fi fost ales Sibiul drept capitala culturala europeana in 2007? De ce a treia adunare plenara a Conferintei Bisericilor Europene va avea loc tot in vechiul Sibiu?
Competitia dintre Cluj si Sibiu are, desigur, radacini mai adanci. De fiecare data cand austriecii aveau sortii mai favorabili, Sibiul era proclamat sediu al administratiei provinciale (bunaoara, in timpul guvernatorului Brukenthal sau dupa Revolutia de la 1848, in timpul neoabsolutismului austriac). Cand soarta le suradea mai degraba ungurilor, se grabeau sa mute administratia la Clujul mai apropiat de aspiratiile lor (in timpul guvernatorului B'nffy, la moartea imparatului Iosif al II-lea etc.). In prezent, este perfect de inteles ca Bartolomeu Anania nu s-ar simti bine la Sibiu, cu un primar sas si cu autoritati locale si judetene care sa nu-i cante in struna. Abandonarea spaimelor stramosesti inseamna pentru Bartolomeu Anania "periferie”. Este limpede de ce sfintia sa a fost in elementul sau in preajma lui Gheorghe Funar. Cu astfel de saltimbanci alaturi, i-au fost alimentate atat buzunarele, cat si stereotipiile si teama de civilizatie. Cand a pus sa se mai construiasca patru turnulete pe Catedrala "Adormirea Maicii Domnului” din Cluj, Bartolomeu Anania n-a respectat planul arhitectilor interbelici Georges Cristinel si Constantin Pomponiu, ci a impus patru turle in stil diferit, care deranjeaza privirea oricarui estet. Continuitatea si traditia locului nu stau scrise in programul noilor ierarhi. S-a schimbat ceva in ortodoxia transilvana!
