Pe meleagurile valcene, teatrul s-a nascut ca institutie si ca “microb” prin numele si fiinta regretatului Goange Marinescu, acela care i-a adus acolo pe nu putini creatori exceptionali, in frunte cu regizorul Silviu Purcarete. Tot aici, la Ramnicu Valcea, si artele plastice au avut parte de un devotament si o energie organizatorica iesite din comun, chiar daca de aceasta data este vorba de o femeie, pictorita Tina Popa, care nici macar nu este nascuta prin partile locului, ci in Moldova. “Adoptia” a fost insa perfecta, iar astazi tabara organizata de ea la Dealul Malului, unde locuieste si lucreaza, in vecinatatea cetatuii ce strajuieste partea de nord a municipiului, se infatiseaza prin productiile sale exceptionale la Galeria “ARTIS” din Capitala, intr-un dialog la care participa eminenti artisti ai locului sau ai tarii. Vernisajul, onorat prin pitoresti momente muzicale si teatrale, urmarite de o asistenta-record, ne-a dat prilejul sa remarcam prezenta unor numerosi scriitori, actori, muzicieni, critici, fapt mai rar intamplat in ultima vreme in fata simezelor. Dar evenimentul cred ca a fost innobilat in modul cel mai convingator prin lucrarile artistilor, ca oglinda a faptului ca Dealul Malului (ce nume, cu provocatoare deschidere catre paradox!) a devenit deja o “institutie” cu o mare altitudine a profesionalismului si a bunului-gust.
Hieratismul “pasararului”, creatia emblematica a maestrului Sorin Ilfoveanu, si personajele livresti ale Anei Ruxandra Ilfoveanu (ivite uneori din ciclul “Regine din Saba”), autoare a unui peisaj in care energia telurica a brazdelor e contrapunctata de tacerea somnolenta a catunului, “cununile planetare” si “florile” maestrului Ion Salisteanu, cu o pilduitoare stiinta a eclerajului si armonii lirice definitorii pentru marea sa arta, apoi eleganta lutului sau muzicalitatea sunetului de nai sugerate in lucrarile profesorului iesean Liviu Suhar, umorul discret si sugestiile metaforice insotind ciudatele personaje ale bacauanului Ilie Boca, ingeniozitatea ingemanarilor cromatice si carnavalescul ce ne retin atentia odata cu alte personaje, burlesti, create de Angela Tomaselli (“Zana dealului”), modernitatea constructiilor picturale ale Margaretei Popescu, intotdeauna populate de o gama cromatica inspirata si de o delicata tonalitate interogativa, vitalitatea exemplara a culorilor ce insufletesc acele compozitii semnate de Gheorghe Dican (fie in dominanta rosului, fie in dialogul dintre albastru si ocru), exuberanta unui adevarat festin cromatic, peste care se suprapune nervoasa serpuire a “desenului” din uleiurile lui Gheorghe Dobrica, dar si dansul acelor personaje funambulesti pe genericul unui “ecran al memoriei”, ca o “arheologie” sentimentala, propusa de Mircea Barloiu in “Anatomii paralele”, la care se adauga un tablou ca un eseu, inspirat de simbolul “radacinilor”, instinctul narativ dovedit de Daniel Stancu (“Roata noua”), propensiunea pentru limbajul metaforic, cu vadita deschidere spre sacru, minunat infatisata de tapiseriile Celei Maria Neamtu (“Fereastra din Dealul Malului”), dar si de picturile clujenilor Judit Bodor (“Fantana sinelui”) si Epaminonda Tiotiu (“Sarpe – ochiul lumii”), sau nonfigurativul exprimat printr-o tensionata (“ascutita”) constructie in care culorile parca “se striga” unele pe altele, cu sonoritatea proprie alamurilor, la Costin Neamtu, reprezinta cateva dintre “piesele” de virtuozitate de la Galeria “ARTIS”.
Am lasat-o la urma pe Tina Popa, deoarece lucrarile sale, adevarate “studii” lirice in spatiul culorilor, de o muzicalitate cand grava, cand exuberanta, sau misterios frematatoare, nu isi pot afla aici aprecierile binemeritate, fara a le insoti cu respectul datorat organizarii taberei valcene si a expozitiei bucurestene, ca un remarcabil eveniment artistic si, totodata, ca un autentic act de cultura.
