In Romania totul pare supus schimbarii. taranii invata sa devina lucratori agricoli specializati si fermieri, sa intre in sistemul de competitie si sa aplice pentru fonduri structurale, sa se desparta de economia natural inchisa bazata pe dictonul: "Noi producem de toate". Invata sa se desparta pana si de aruncatul gunoaielor in rauri in favoarea pubelelor. Muncitorii industriali au invatat deja ca nu mai sunt clasa conducatoare, vor lucra unde este nevoie si vor castiga in functie de vanzari si de politica salariala a managementului. Unii au invatat spaniola, italiana, engleza, germana, ebraica, ca sa faca fata la locurile de munca din lumea larga. Sistemul sanitar este in plina schimbare. Cel de educatie la fel. Armata a devenit una de profesionisti, politia a suferit mari transformari si a inceput sa se orienteze asupra nevoilor comunitare. Lumea invata lectii noi: producatorii si prestatorii de servicii invata sa se orienteze dupa clienti, profesorii dupa nevoile elevilor si studentilor, doctorii dupa cele ale pacientilor, politistii de la Circulatie dupa cele ale pietonilor si soferilor. Partidele raman insa cum au fost, chiar mai putin decat atat. Ele nu invata sa se orienteze dupa interesele cetatenilor, ci dupa cele ale politicienilor. Exprimate in politica locala si centrala, partidele nu sunt reprezentative. Presedintele (este vorba despre Basescu) reprezinta interesele populatiei in proportie de 8%, administratia locala 4%, Guvernul 3%, iar Parlamentul, sub marja de eroare: 1%. La o notare pe o scala de la unu la zece, singurele institutii repetente in raport cu celelalte sunt Parlamentul si Guvernul, ambele cu o nota pentru reprezentare a intereselor cetatenilor de 4,8 (rezultatele sunt din februarie 2007, intre timp presupun ca este si mai rau).
In aceste conditii, expresia frecventa si pe deplin stupida a alesilor: "Parlamentul sunt eu!" este o imensa proba a iresponsabilitatii, nesimtirii si disperarii celui care nu vrea, nu poate sau nu are interes sa invete sa aplice principiul de baza al democratiei capitaliste: orice activitate se justifica daca slujeste intereselor celor pentru care este proiectata si care o platesc, desigur, in forma transparenta, nu sub forma de comision, mita, avantaje, contraservicii. Politicienii confunda deliberat institutiile si ideologiile cu ei insisi. Ei au grija sa isi marcheze teritoriul si sa nu lase sa intre in parohia proprie decat oameni care sunt dupa chipul, asemanarea si interesele lor. In acest fel, Partidul Social-Democrat, cel mai mare si mai longeviv partid care a condus Romania, reuseste sa ramana partidul polarizarii sociale si aparatorul capitalistilor autohtoni neortodocsi, deturnand grav sensurile social-democratiei. El nu a sprijinit egalitatea de sanse si echitatea sociala, iesirea din marginalitate si excluderea categoriilor defavorizate. Dimpotriva, le-a creat cu brio. Nu a incurajat munca salariata, ci munca "la negru", neimpozitata si neprotejata. A incurajat un capitalism de privilegii si a neglijat dezvoltarea clasei de mijloc. Pe scurt, a monopolizat, deturnat si batjocorit social-democratia. Partidul National Liberal in formula sa actuala reuseste acum sa faca praf ceea ce a mai ramas din liberalism. Putin ii pasa de contractul cu electoratul, de programul prin care a venit la guvernare, de concurenta loiala, de orientarea spre piata libera, de dezvoltarea educatiei si, evident, de incurajarea competitiei oneste si transparente, a meritocratiei. Dimpotriva, a facut un nou guvern cu cei mai lipsiti de competenta dintre ministri. UDMR, aflat de 10 ani la guvernare, a reusit sa aseze judetele maghiarimii intre cele mai sarace si mai nedezvoltate din tara. PRM pare sa existe ca sa reprezinte de pe tusele guvernarii frustratii si neadaptatii tuturor schimbarilor. Partidul Democrat stie bine ce nu este, dar nu stie inca bine ce este. Reprezinta ceva mai bine interesele clasei de mijloc, dar are o identitate ideologica si de reprezentare fluctuanta in continut. Partidul Liberal Democrat este inca in stadiul de recompunere din ce au facut praf pseudoliberalii aflati la guvernare. sansele lui si ale PD-ului sunt unificarea, clarificarea doctrinara, selectarea si reprezentarea propriului electorat. PSD nu mai poate rezista in aceasta formula. Este un hibrid care pur si simplu uzurpa social-democratia. PNL se va faramita: a dat afara multi liberali, a pastrat multi oportunisti. Cei din urma vor migra prin scufundarea barcii.
Pe scurt, oferta politica actuala abunda de partide si oameni, de hibrizi ideologici care nu prea stiu pe cine reprezinta, dar este saraca sau lipsita de liberalism, social-democratie, ecologie. Politicienii sunt prea ocupati cu inlaturarea adversarilor, acum a adversarului, incat sa vada ca din spatele lor dispar cetatenii.
Mihaela Miroiu este politolog si profesor la SNSPA
