Îmi face rău când aud că elucubrațiile acestui Rasputin postmodern, Aleksandr Dugin, despre datoria națiunilor ortodoxe de a se alătura proiectului „eurasiatic” al Rusiei continentale de a se opune „civilizației maritime” anglo-saxone găsesc din ce în ce mai mulți adepți în România, în rândurile clerului, și inspiră mișcări politice naționaliste antiamericane și antioccidentale. În realitate, nu există nimic mai intim legat de creștinism și ortodoxie decât 11 septembrie 2001.
Pentru cei care au azi între 15 și 25 de ani, 11 septembrie este un joc video. Este de necrezut câți tineri cred că este ceva care s-a întâmplat doar la televizor sau că, oricum, dacă s-a petrecut cu adevărat, atunci cu siguranță s-a petrecut cu complicitatea guvernului american. Antiamericanismul este o epidemie imposibil de îngrădit, care este generalizată în rândurile tineretului european, inclusiv român și ale cărei cauze psihologice și sociologice sunt dincolo de competența noastră.
Produce, printre altele, manifestări bizare cum ar fi mișcarea Uniți-Salvăm și, mai nou, anti-fracking, care scoate zeci de mii de oameni în stradă dar nu scoate nici măcar unul atunci când e vorba despre lucruri cu adevărat importante, cum ar fi democrația și statul de drept. Unii dintre cei mai grav infectați resping cu totul democrația și domnia legii ca fiind importuri impure impuse de Occident și mai ales de America, unei națiuni blânde, ale cărei rădăcini se pierd în negura istoriei și care a trăit – nu-i așa? – în armonie cu natura și alte lucruri pseudo-eco-naționaliste.
În California, acești oameni se apucă de yoga și chestii tibetane. În România, devin ortodocși habotnici, naționaliști virulenți și, pe lângă antiamericanismul inerent, devin antisemiți și filoruși. Iar popii noștri (semi)educați îi încurajează, alimentați de niște călugări cvasianalfabeți de prin Grecia, Rusia, și chiar de pe aici. Ceea ce ne intrigă este că deși establishment-ul ortodox românesc păstrează un filon legionar semnificativ, devine din ce în ce mai filorus în condițiile în care legionarii s-au născut ca mișcare antibolșevică și de eliminare a elementelor rusești din Basarabia.
Ortodocșii noștri postmoderni nu-și mai bat capul cu Mitropolia Basarabiei și cu nevoia eliminării influenței rusești din Moldova, ci se arată dornici să devină parte a mișcării pseudo-pan-ortodoxe a lui Dugin, care are un singur obiectiv: eliminarea Americii din Europa și deschiderea drumului Rusiei către Vest.
Din acest punct de vedere, 11 septembrie 2001 este un moment istoric de referință pentru România, așa cum a fost și războiul din Crimeea de la mijlocul secolului al 19-lea. Este incredibil că la 25 de ani de la căderea comunismului elevii români încă nu învață că războiul din Crimeea a pus capăt dominației Rusiei asupra Moldovei și Valahiei (trebuie să o audă de la Caragiale), ceea ce a deschis calea Unirii și formării națiunii române și este la fel de rușinos că nu se recunoaște importanța zilei de 11 septembrie 2001.
Fără 11 septembrie, Statele Unite nu ar fi decis niciodată să extindă NATO „de la Marea Baltică la Marea Neagră” și să forțeze admiterea României în Uniunea Europeană. Fără 11 septembrie nu am fi devenit niciodată parte a Occidentului, ci am fi rămas în așa-numita zonă gri în care se află acum Ucraina și Moldova și foarte probabil am fi împărtășit aceeași soartă. Degeaba se laudă Emil Constantinescu că negocierile au început sub mandatul său și Adrian Năstase că au fost purtate cu mai mult sau mai puțin succes pe vremea sa. Fără 11 septembrie stăteam la ușă 50 de ani ca Turcia. Dovada e că ne-au primit cu rezerve și măsuri de siguranță ca Mecanismul de Cooperare și Verificare. Dar ne-au primit și asta este tot ceea ce contează.
Bigotismul ortodoxiștilor de tip nou, care resping modernitatea occidentală a României, trebuie să fie informat cu câteva fapte. Am scris deja un text despre Saint Paul Chapel (aici http://www.revista22.ro/ground-zero-biserica-si-moscheea-8721.html) dar mai puțin despre Biserica Sfântul Nicolae. Biserica Ortodoxă Sfântul Nicolae, care adăpostea icoane și moaște valoroase, se afla, literalmente, la baza turnului de sud al World Trade Center. Era atât de aproape încât a fost singura clădire care s-a prăbușit odată cu turnul.
Martorii au povestit însă că, înainte de prăbușire, acoperișul Bisericii fusese distrus de greutatea rămășițelor avionului și a cadavrelor celor care se aruncaseră de la sute de metri pentru a nu fi arși de vii. Este o povară grea pe umerii credincioșilor ortodocși și, de aceea, Santiago Calatrava construiește o nouă biserică Sfântul Nicolae în interiorul memorialului 11 Septembrie și nu pe baza ideilor sale futuriste și flamboaiante ci, modest, pe modelul Hagia Sofia. Mai ortodox de atât nu se poate.
Titlul articolului provine (spun asta pentru cititorii mai tineri) de la unul din eroii zborului United Airlines 93 prăbușit în Pennsylvania, Todd Beamer. Todd Beamer era un american obișnuit care vindea produse Oracle, așa cum probabil fac sute de tineri în România astăzi. În momentul în care pasagerii au auzit despre atacurile de la World Trade Center și Pentagon și au realizat că se îndreaptă spre Washington, au decis să preia controlul asupra avionului, care era deja pilotat de un terorist libanez după ce căpitanului îi fusese tăiat gâtul.
Beamer a sunat disperat la autorități dar, în nebunia zilei, nu a găsit decât un operator de telefonie, Lisa Jefferson. În momentul respectiv, președintele George Bush ordonase deja distrugerea avionului în cazul în care se apropia de Washington, dar agentul de vânzări din Illinois nu știa acest lucru. Todd Beamer a rostit împreună cu Jefferson Tatăl Nostru și Psalmul 22/23, după care a rostit clar „Let’s Roll” (aprox. „Să-i dăm drumul”). Lisa Jefferson a mai auzit timp câteva câteva secunde niște strigăte și asta a fost tot.
Există sute, dacă nu mii de istorii legate de 11 septembrie 2001 despre același lucru: Sacrificiu. De aceea, 11 septembrie are, în pofida posibilelor proteste „corecte din punct de vedere politic”, o semnificație profund creștină. Faptul că, din punct de vedere geopolitic, România a renăscut pe acest fundament creștin cu o importantă componentă ortodoxă ar trebui să fie o chemare permanentă la smerenie, compasiune și recunoștință. Nu la resentiment. Sigur, vor fi unii care vor continua să creadă că barbaria doborârii avionului MH17, plin cu bărbați, femei și copii care plecau în vacanță și cu doctori care își ocupau timpul cu eradicarea SIDA dovedește cât de „tari” sunt rușii și cât de „cool” este Putin și regimul său eurasiatic și panortodox. Dugin însuși i-a îndemnat de la catedră pe „separatiști” să „ucidă, ucidă, ucidă”.
Pentru cei care cred că sacrificiul creștin al lui Todd Beamer și al pasagerilor zborului 93 trebuie valorificat pentru triumful libertății și civilizației, oricât de întunecat și lipsit de speranță ar părea drumul spre viitor, „Let’s Roll”.