Când a impus, în 2007, taxa de primă înmatriculare, guvernul Tăriceanu încă nu bănuia ce efecte perverse vor urma.
Motivul oficial al taxei era să împiedice popularea parcului auto cu rable. În realitate, guvernul a cedat lobby-ului făcut de producătorii şi importatorii auto, care nu voiau să-şi vadă vânzările reduse după eliminarea taxelor de import. În plus, statul s-a bucurat de banii încasaţi.
În realitate, “rablele” importate din Europa de Vest întinereau media parcului auto iar o bună parte din bani a fost restituită ca urmare a proceselor câştigate de plătitori. Singurii câştigători au rămas importatorii de maşini noi şi importatorii, în dauna cumpărătorilor.
Totuşi, guvernul şi-a continuat lupta contra propriilor contribuabili cu o furie demnă de o cauză mai bună. Fiecare răsturnare în justiţie, la nivel local sau european, a adus o formulare nouă din parte legiuitorilor. Iar revolta contribuabililor a fost tratată cu un dispreţ suveran.
Însă situaţia s-a răzbunat. Ceea ce la început părea o frondă exotică, înmatricularea în Bulgaria, a început să devină norma. Cea mai mare ironie este că prin acest procedeu proprietarii scapă nu doar de taxa de înmatriculare ci şi de cea pe proprietatea auto, pe care altfel n-ar fi avut nici o intenţie s-o eludeze. Iar a doua cea mai mare ironie este că şi dacă taxa este eliminată, şoferii nu au nici o motivaţie să refacă înmatricularea în România, chiar şi pe gratis.
Toate ameninţările de acum nu valorează nimic. Presupusa limitare la trei luni a timpului în care o maşină poate sta în România are două probleme: nu există o nici un registru pe baza căreia să se poată dovedi că maşina n-a ieşit din ţară în acest interval şi, chiar dacă ar exista, ameninţarea contravine flagrant principiilor liberei circulaţii în Uniunea Europeană. Mai ales că România încearcă astfel să ocolească iar, nu să respecte, un alt principiu european – cel al liberei circulaţii a mărfurilor.
Această ameninţare a autorităţilor române ar putea servi cel mult să-i descurajeze pe contribuabilii naivi de la a-şi mai înmatricula maşinile în Bulgaria. Numai că naivii se împuţinează: abuzul fiscal persistent i-a făcut pe contribuabili să conştientizeze că au mai multe drepturi decât credeau şi că forţa coercitivă a unui stat nu există decât în măsura în care o masă critică majoritară este dispusă să se conformeze. Exact de această masă critică şi-a bătut joc taxa de primă înmatriculare.
Vestea bună este că paguba nu-i foarte mare. Vestea proastă este că ăsta-i doar începutul. Statul abuzează de fiecare taxă pentru a-şi acoperi incompetenţa, iar principalele victime sunt contribuabilii cinstiţi, pentru că evazioniştii sunt mult prea greu de prins.
Contribuţia la asigurările sociale a fost mărită cu mai mult de trei puncte la începutul lui 2009, ceea ce a făcut ca impozitarea muncii (raportată la costurile totale cu salariile) să ajungă la 45,5%, al şaptelea cel mai înalt nivel din Europa şi mai mult decât în 2004, când încă era în vigoare cota progresivă. Deja, în România mai plătesc CAS doar patru milioane de persoane. Din aceştia, aproape jumătate lucrează în insttituţii bugetare sau în companii de stat iar încă un sfert declară doar salariul minim. Astfel, doar un milion de persoane mai plătesc taxe la nivelul pe care statul îl pretinde.
TVA a crescut până la al doilea cel mai înalt nivel din Europa la jumătatea lui 2010, în momentul în care o reducere a impozitării ar fi fost necesară pentru a ajuta economia să iasă din recesiune. În cazul impozitului pe profit, deductibilităţile pentru maşini şi combustibil au fost limitate în 2009, exact când companiile aveau mai multă nevoie de bani iar inspectorii fiscali nu se ruşinează să le spună contribuabililor controlaţi că ar trebui să meargă cu transportul în comun, nu cu taxi-ul. Iar impozitul “forfetar”, care în 2009 a închis zeci de mii de firme în România, a deschis probabil câteva mii în Cipru şi alte offshore-uri.
Însă toate aceste măsuri au avut efecte aproape nule. Cu toate măririle de taxe şi cu toată agresivitatea Fiscului, în prima jumătate a lui 2011 taxele încasate au fost cu câteva procente mai mici decât în prima jumătate a lui 2008, deşi PIB nominal este mai mare decât era atunci.
Scenariul “înmatriculărilor bulgăreşti” ameninţă acum să lovească finanţale publice la toate nivelurile şi aproape nimic nu mai poate opri acest tren. Poate doar reconstruirea de la zero sistemului fiscal, cu taxe, proceduri şi funcţionari cu tot.
