Ana Maria Huzum a scris o carte tulburătoare, la un an după ce fetița i-a murit, într-un accident de mașină.
„O iubeam într-un mod disperat iar când a plecat sentimentul s-a accentuat şi mai tare”, spune, printre lacrimi, Ana Maria Huzum, o mamă de înger. În urmă cu doi ani, un tragic accident de maşină avea să schimbe iremediabil cursul vieţii Mirunei Huzum, o fetiţă de numai doi ani şi opt luni. La un an de la dispariţia Mirunei, Ana Maria a scris „Jurnalul unei mame de înger”, pentru părinţi la fel ca ea, care au pierdut într-o secundă ce iubeau mai mult pe lume, dar şi pentru prietenii ei care brusc s-au trezit că nu ştiu ce să facă, cum să o consoleze, ce să îi spună. Întotdeauna este extrem de greu de înţeles şi de acceptat ce s-a întâmplat.
„Am început cartea scriind mai mult despre Miruna, având multe pasaje cu amintiri despre ea, despre viaţa noastră împreună, alternat cu jurnalul meu, dar, la un moment dat, m-am oprit înainte de publicare, şi am zis că întinez existenţa ei atât de plăpândă, delicată, frumoasă, cu jalea mea, cu plânsul meu, şi atunci am scos multe pasaje cu Miruna, cum era ea, şi am spus că voi scrie altă carte, dedicată exclusiv ei, pentru că merită ceva numai pentru ea, o carte în care mama ei să nu plângă, ci să râdă. Este o carte de dor, dar şi de iubire. Poţi vedea soarele la sfârşit. Îl poţi vedea, chiar dacă plouă”, a povestit tânăra mămică, sâmbătă, celor prezenţi la Centrul Focus din Constanţa.
Sfat pentru prieteni
Imediat după accident s-a instalat împietrirea şi doar aşternerea gândurilor pe foaia de hârtie a cicatrizat oarecum neputinţa vorbirii. Uşor uşor, prin rândurile sale care ascundeau trăiri imense, Ana Maria a ţesut o punte de comunicare cu alte mămici îndurerate. „Am început să scriu mămicilor care sufereau la fel ca mine pentru că nu puteam vorbi. Era foarte greu să vorbesc deşi mergeam la psiholog. Mămicile m-au îndemnat să adun tot şi să scriu o carte. Sunt mame care şi-au pierdut copii nenăscuţi şi mame de 80 de ani care şi-au pierdut copiii de 60 de ani. Singurul lucru pe care poţi să-l faci este să stai lângă persoana aceea, să-i vorbeşti despre copilul său. Dacă l-ai cunoscut să-i spui întruna cum a fost, cum a mers, cum a vorbit. Acel părinte îţi va fi recunoscător. Să nu eviţi acel părinte”, a mai spus Ana Maria care a trebuit într-un timp scurt să înveţe să trăiască la fel de frumos pentru cel de-al doilea copil, căruia i-a dat viaţă la mai puţin de un an de la ridicarea la cer a Mirunei. La finalul evenimentului organizat sâmbătă la Constanţa de către Asociaţia „Dăruieşte aripi” Constanţa, filiala Organizaţiei E.M.M.A., şi alte mămici au împărtăşit celor prezenţi amintiri despre îngerii lor.
LANSARE. Amintiri din „Jurnalul unei mame de înger“: Dorul unei mame care și-a pierdut copilul
