În fiecare an, se vorbește despre mai mult de 200.000 de turiști pe zi pe litoral. Doar că, din datele oficiale, aceştia nu ar avea unde să locuiască. Institutul Național de Statistică afirmă că există doar 84.625 locuri de cazare înregistrate. Ministerul Turismului plusează, dar tot nu depăşeşte 108.000.
Când ajungeți în Constanța, fără îndoială daţi peste zeci de persoane care agită niște chei în mână. Unii, din cauza oboselii, își iau scaune de acasă și stau, nestingheriți, pe marginea drumului. Dacă veniți cu trenul, îi veți vedea făcându-și rostul în gară. Sunt oameni care ”agață” turiștii și îi cazează fie în casele proprii, fie în alte locuințe private, contra unui comision. Fac parte din circuitul paralel al turismului estival, turismul la negru, așa cum îl știm toți. Fenomenul este îngrijorător.
De ani de zile, Federația Patronatelor din Turismul Românesc și Asociația Națională a Agențiilor de Turism afirmă că 50% din turismul care se efectuează pe litoral este la negru. ”Vin în structuri neclasificate”, a declarat Cristian Bărhălescu, președintele Asociației de Promovare Litoral – Delta Dunării. Îi vedem peste tot în Constanța și stațiuni, li se spune ”sezoniști” de către localnici.
Diferențe imense la raportarea numărului de turiști
Că există turism la negru se vede și în cifrele avansate de diferitele organizații din turism. În fiecare an, se vorbește despre mai mult de 200.000 de turiști pe zi în staţiunile româneşti de la Marea Neagră. Dacă ne uităm la cifrele oficiale, aceștia nu ar avea unde veni. Institutul Național de Statistică afirmă că pe litoral există doar 84.625 locuri de cazare, Ministerul Turismului are înregistrate -maximum 108.000. Diferența este dată de turismul la negru, așa cum spun ANAT și FAPT.
„Din păcate, turismul la negru este o realitate şi, după părerea mea, poate fi eliminat numai prin taxe şi impozite date de autorităţile locale. Cred că, în mod real, dacă s-ar impozita şi turismul la negru, am avea cel puţin 5 la sută din PIB provenit din turism”, a declarat Mihai Daraban, președintele Camerei de Comerț și Industrie a României. Fenomenul nu este specific litoralului, îl putem întâlni și pe Valea Prahovei, afirmă el. Un bun exemplu în ceea ce privește raportările disproporționate îl repre-zintă Vama Veche.
„Peste 20.000 de turiști au petrecut de 1 Mai în localitățile Vama Veche și 2 Mai”, a declarat şi primarul Daniel Georgescu. FPTR spune că în Vama Veche sunt 2.500 de locuri clasificate şi 1.500 neclasificate. O parte din diferență se explică prin turiștii cazați în alte stațiuni care au ajuns și aici, o alt s-ar putea explica prin turismul la negru. Potrivit ANAT, pe litoral existau, în 2016, 30.000 de locuri de cazare neclasificate, adică ilegale.
Riscul unei cazări fără acte
Când vorbim de turism la negru, a menţionat Bărhălescu, ne referim la imobilele din stațiuni care sunt înregistrate ca locuință individuală. Sunt clădiri care primesc în fiecare săptămână alți turiști și de obicei, declară, dacă sunt întrebați de cineva, că este vorba despre rude care vin în vacanță. Autoritățile din domeniul turismului nu au însă dreptul să le controleze, pentru că nu figurează ca structuri de cazare. De aceea, turiștii își asumă un risc atunci când se cazează aici, pentru că nu știu ce vor găsi. Desigur, dacă nu au plătit în avans, pot pleca oricând, dar, cel puțin în vârf de sezon, e greu să găsești, de pe o oră pe alta, camere disponibile.
De asemenea, astfel de case nu sunt prevăzute cu locuri de parcare suficiente pentru numărul mare de turiști. Sunt stațiuni, ca Eforie, de exemplu, unde localnicii reclamă în fiecare vară că le sunt blocate garajele și porțile de turiști care își lasă mașinile la întâmplare.
Anul trecut, Alin Burcea propunea schimbarea legislației din domeniu. „Multe pensiuni apar în acte ca fiind case particulare şi, potrivit legii, nu pot fi verificate. Soluţiile ar fi impunerea unei taxe mai mici, dar şi schimbarea legii, astfel încât autorităţile să poată intra, în anumite cazuri, într-o casă particulară şi să-i legitimeze pe cei aflaţi înăuntru“, a precizat acesta.
Un fenomen de pe -vremea lui Ceaușescu
Turismul la negru nu este inventat după 1989, exista și pe vremea comuniștilor. „Acest tip de turism există de când s-a înființat litoralul românesc. Înainte de 1989, ONT-ul, Oficiul Național de Turism, venea și bătea la poartă la fiecare persoană și întreba pe proprietarii dacă doresc să pună la dispoziție camere pentru turiști. Întrebau ce condiții există în acea casă. Știu mulți români care veneau la mare așa și care vin și acum, au rămas prieteni cu gazdele. ONT-ul oprea 10% din sumă, restul o dădea proprietarului”, a menţionat Cristian Bărhălescu.
Specialiștii spun că este important să știm câți -turiști vin oficial în sezon. Dacă în statistici sunt 2.000 de turiști, dar în realitate sunt 40.000, este clar că nimeni nu va investi în infrastructura rutieră, de exemplu, pentru că oficial nu este nevoie. „Trebuie să-i ajutăm și pe acești oameni și să îi promovăm. Ar fi bine să aibă un număr mai mare de nopți de cazare”, a precizat președintele Asociației de Promovare Litoral – Delta Dunării. Există cazuri în care unele din aceste pensiuni au condiții mai bune ca la cele acreditate, dar lumea nu știe de ele.
LIPSĂ DE INTERES. Un pas înainte
Cristian Bărhălescu, președintele Asociației de Promovare Litoral – Delta Dunării, a menţionat că nu se dorește eradicarea turismului la negru. Explică această afirmație prin faptul că, de 25 de ani, România nu are o lege a turismului, deși turismul înseamnă 2% din PIB. Un pas înainte este, potrivit acestuia, că acum există un Minister al Turismului. O a doua acţiune ce ar putea avea efecte ar fi introducerea tichetelor de vacanță, care este programată pentru începutul lunii iulie a acestui an.
”Vor activa automat sistemul de licențiere. Bugetarii își vor lua tichete de vacanță și se vor duce numai la unități de cazare acreditate, recomandate de agențiile de turism. ANAT a prognozat o creștere de 20% a traficului de turiști după introducerea acestor tichete de vacanță”, a conchis Cristian Bărhălescu.
