Industria blănurilor este tot mai criticată în Occident pentru modul în care tratează animalele și poluarea generată. Din cauza interdicțiilor și a măsurilor stricte din state vestice, fermele străine încep să migreze în state estice, cu legislație permisivă, precum România.
TOTB.ro a publicat o investigație în care arată cum se adaptează afaceriștii din domeniul blănurilor, de ce aleg să vină în state precum România și cum de o industrie care nu răspunde unor nevoi practice continuă să aibă succes mondial.
E mijlocul unei lungi nopți finlandeze. Zăpadă. Ne aflăm pe un drum alb, înghesuit în pădurea boreală. Din când în când, liniștea e ruptă de câte o mașină care trece pe șoseaua principală, de la care ne-am abătut. Fețele celor doi activiști sunt luminate de telefoanele mobile pe care le setează ca să-și poată da semnale sau, dacă le e amenințată viața, să cheme poliția.
Sunt alături de membrii unui grup finlandez care investighează condițiile din ferme de animale crescute pentru a-i hrăni sau pentru a-i îmbrăca pe oameni. Activiştii intră pe ascuns în ferme, filmează și apoi arată publicului atrocitățile descoperite. Acum mergem într-o fermă cu animale crescute pentru blană, care se nasc, trăiesc și mor electrocutate într-o cușcă mare cât să poată fi îmbrățișată de un om. Ultima dată când un activist a ajuns în zonă a fost bătut de paznici până la spitalizare.
Șirurile de cuști cu animale pufoase nu sunt împrejmuite de niciun gard. Mă furișez lângă un copac și urmăresc cum finlandezii își fac treaba. Pozează, filmează și se retrag în timp ce șterg urmele din zăpadă, ca niște șopârle.
A fost un succes. Doar că unul trist, fiindcă animalele urmează să fie sacricate când blana lor ajunge la maturitate. Li se pune un fir cu electricitate în gură și unul în anus. Un deget apasă pe un buton și se stinge viața al cărei destin a fost decis de la naștere.
Peste 80% din producția de blană e obținută de la animale crescute în ferme, iar anual se estimează că, la nivel global, se ucid 100 de milioane de animale. Finlanda e al doilea producător mondial de blană de vulpe, dar și un mare producător de nurci. Sacrifică în fiecare an vreo 4 milioane de vulpi, crescute în special în vestul țării, pe zonele de coastă.
Susținătorii fermelor de blană argumentează că această afacere aduce dezvoltare economică – bani și locuri de muncă pentru comunitățile locale.
Criticii atrag atenția că, dintre toate industriile vestimentare, producția de blană generează cele mai multe gaze cu efect de seră. Studiile arată că producerea unei haine din blană naturală este de 4 ori mai nocivă pentru mediu decât în cazul unei haine din blană artificială. Reziduurile create în fermele de animale ajung în pânza freatică și poluează apele, după cum s-a întâmplat în Canada. Pentru conservarea blănii se folosesc substanțe toxice, la fel ca pentru prelucrarea ei – unele studii au arătat că până și hainele care ajung la clienți conţin substanțe toxice, printre care unele cancerigene. Un institut de cercetare german a găsit pe hainuțele cu blană pentru copii concentrații de sustanțe cancerigene de sute, chiar mii de ori mai mari decât limitele legale.
Criticile de natură etică spun că nu există justificări pentru a crește și a tortura animale pentru blana lor, care nici măcar nu e vitală omului. Mai ales că în ziua de azi există materiale care imită foarte detaliat blana naturală. În aceste condiții, exploatarea animalelor e comparată cu sclavia oamenilor: o activitate utilă doar exploatatorului, care face profit de pe urma suferinței unor ființe vulnerabile.
Christo are 29 de ani și e unul dintre activiștii de la organizația Oikeutta Eläimille (Dreptate pentru animale), care face investigații în fermele finlandeze. Nici nu vrea să audă că fermele de animale contribuie la dezvoltarea economică. “Nu e OK să zici că poți face profit. Exploatarea prin muncă a copiilor, de exemplu, este ilegală”, spune el. “Noi credem că și fermele de blană ar trebui să fie ilegale, deși oamenii fac profit”. Activistul a absolvit științe politice și a început să se implice în activități pentru bunăstarea animalelor în 1999, când asemenea cauze erau văzute ca ciudățenii rezervate adolescentelor hippioate. Christo crede că a pus umărul la schimbarea imaginii activiștilor în țara lui.
Spre deosebire de restul organizațiilor pentru animale din Finlanda, cei de laOikeutta Eläimille au avut ideea de a arăta condițiile din ferme, chiar dacă asta însemna să încalce legea proprietății private. Activiştii au intrat în sute de ferme de toate tipurile: de porci, găini, vite, vulpi și restul animalelor crescute în Finlanda. Folosesc costume de protecție, ca să nu răspândească boli, dar și ca să fie greu de identificat, intră în ferme, filmează ceea ce găsesc la faţa locului și apoi arată lumii. Li s-a întâmplat să fie prinși, judecați, agresați, însă nimic nu i-a oprit. “La primul nostru proces, nu au reușit să dea o sentință în timpul disponibil și fapta s-a prescris”, își amintește Christo, care e convins că trăiește într-unul din cele mai birocratice state. În cele mai multe cazuri, crede el, nu sunt dați în judecată probabil pentru că fermierii și-ar atrage astfel și mai multă publicitate negativă.
Până acum, au fost în sute de ferme și nu au găsit niciuna decentă. Colegul lui îmi arată filmarea dintr-o fermă de porci marketizată ca ecologică, un paradis al animalelor fericite. În realitate, activiştii au descoperit că animalele se mâncau între ele, într-o cameră întunecată.
Puteti citi continuarea textului pe TOTB.ro.
</p><p>Finlanda era considerată o țară civilizată, care respectă recomandările Consiliului Europei din 1999. Problema este că aceste recomandări sunt minime. Consiliul Europei și-a criticat propriile recomandări, iar Comitetul pentru Bunăstarea Animalelor al UE a reluat criticile în 2001 și spune că măsurile prevăzute sunt insuficiente. Respectarea lor nu înseamnă automat condiții bune pentru animale. De exemplu, o cușcă pentru vulpile finlandeze, amenajată potrivit standardelor, presupune ca acestea să aibă înăuntru o bucată de lemn. Dar publicul nu a știut asta până la dezvăluirile activiștilor.</p><p>În 2013, cetățenii finlandezi au cerut Parlamentului interzicerea fermelor de blană. În condiţiile în care, în această ţară, legea spune că orice petiție semnată de cel puțin 50.000 de cetățeni trebuie să ajungă pe masa decidenților, cauza interzicerii fermelor a strâns peste 70.000 de semnături. Dezaprobarea fermelor s-a accentuat după dezvăluirile condițiilor în care trăiesc animalele, precum filmul celor de la Oikeutta Eläimille, lansat în 2013. Deşi nu a fost adoptată o lege pentru interzicerea acestor ferme, nemulţumirea opiniei publice a devenit din ce în ce mai clară.</p><p>În acest moment, există state care au interzis fermele de blană, state care sunt în curs să le interzică şi state care au impus condiții mai bune pentru animale. Aceste schimbări au dus la diminuarea considerabilă a profiturilor, astfel încât multe din ferme au fost închise. În multe cazuri, odată cu interzicerea fermelor de blană, antreprenorii au început să-și mute afacerile în țări cu legislație mai permisivă și opinie publică mai puțin critică. România corespunde, din păcate, perfect acestor cerinţe.</p><p>România a fost producător de blană din perioada comunistă. În anul 1947, s-a înființat Staţiunea de Cercetări Agricole Târgu Mureş, care se ocupa și de cercetarea și creșterea animalelor pentru blană: vulpi argintii şi polare, nurci, nutrii. Afacerea era de inspirație sovietică.</p><p>Mai târziu, în 1981, s-a înființat o structură separată, destinată acestor animale: Staţiunea de Cercetare şi Producţie pentru Animale de Blană, care se afla în incinta Staţiunii de Cercetări Zootehnice Târgu – Mureş. Era singura unitate de cercetare din țară, explică Ioan Oroian, director al institutului între 1990 și 1997. Punctul culminant al activității a fost prin 1988, când blana era vândută și prelucrată în România. După revoluție, ramura de cercetare a dispărut, la fel cum s-a întâmplat cu numeroase alte institute din România. În 2005, ferma a trecut la Romsilva și până în 2012 avea în jur de 700 de animale.</p><p>În 2013 și-a încetat activitatea. Ultimul director al Staţiunii de Cercetare, Aurel Vâgă, spune că închiderea ei a avut la bază mai mulţi factori. Pe de o parte, după 1989 au dispărut multe ferme deținute de stat, acestea din urmă fiind vitale pentru procurarea hranei necesare animalelor de blană. Pe de altă parte, orașul s-a extins prea aproape de fermă. Un alt motiv, crede Aurel Vâgă, este că fermele pentru blană nu mai par să fie în pas cu cerințele secolului XXI, care prespun, printre altele, protecția animalelor.</p><p>În prezent, România are 13 ferme de blană, iar numărul lor este în creștere, după ce Vestul a început să pună presiune pe industrie, fie prin măsuri legislative, fie prin opinia publică defavorabilă.</p><p>În 2012, o companie olandeză care creștea nurci pentru blană a început demersurile pentru a deschide ferme în județul Brașov. În același an, Olanda hotărâse interzicerea treptată a exploatării nurcilor pentru blană, urmând ca, în 2024, acestea să fie complet în afara legii. Țara era principalul furnizor european de blană de nurcă, după Danemarca, dar și statul care avea deja la activ o serie de lovituri la adresa industriei. În 1995, Olanda a fost prima țară europeană care a interzis fermele de vulpi, iar doi ani mai târziu cele de chinchila.</p><p>“În mare, am ales România după ce am fost și în Polonia, unde legile nu sunt însă atât de simple și se încearcă interzicerea branșei, la fel ca în Olanda, Danemarca, Franța ș.a.m.d.”, explică un reprezentant al companiei olandeze AJT FARMING SRL, deținută de olandezul Thomassen Jos Nicolaas Josephus Hubertus, în vârstă de 42 de ani. În legislația românească nu există standarde pentru creșterea animalelor de blană, cum ar fi suprafețele minime, materialele utilizate pentru fabricarea cuștilor sau metodele de hrănire și de adăpare. Olandezul a deschis prima fermă la Șercaia.</p><p>Citește mai mult pe <a data-cke-saved-href=”http://totb.ro/fur-the-people/” href=”http://totb.ro/fur-the-people/” target=”_blank” onClick=”trackOutboundLink(‘http://totb.ro/fur-the-people/’); return false;”><strong>Think Outside The Box</strong></a>.</p>
