Laptopul Osborne 1 a stârnit în 1981 senzaţie, fiind primul computer care oferea posibilitatea de a lucra şi din altă parte decât de la birou.
Datele tehnice ale primului laptop erau fascinante în 1981: numai 11 kilograme (un computer cântărea 25 de kilograme), 4 megaherzi, un ecran asemănător vechilor televizoare, cu diagonala de 5 inch (există deja telefoane mobile cu ecrane de aceeaşi dimensiune), care putea afişa 53 de semne pe fiecare rând, şi două programe: banca de date dBase şi aplicaţia de procesare de text WordStar. Dimensiunea laptopului? Cam cât o valijoară.
Deşi Osborne 1 era departe de a fi o frumuseţe – un articol în Time Magazine descria designul său drept “o combinaţie între un aparat de emisie-recepţie din al doilea război mondial şi panoul de instrumente al unui avion DC-3” -preţul său, 1795 de dolari, îl făcea accesibil publicului ţintă, care consta din managerii care aveau nevoie să lucreze şi de acasă.
Succes uriaş, cădere pe măsură
Osborne 1 a cunoscut imediat după lansare un succes enorm; 11.000 de bucăţi au fost vândute numai în primele opt luni de la lansare – iar alte 50.000 au fost comandate. În al doilea an, firma Osborne a avut un volum de vânzare de peste 70 de milioane de dolari, devenind unul dintre cele mai importante nume ale industriei IT. Totul părea să meargă minunat pentru inventatorul său, iar acesta lucra deja la generaţia următoare de laptopuri (care aveau să cântărească cu trei kilograme mai puţin), când Adam Osborne a făcut o greşeală strategică atât de gravă încât, peste puţin timp, în manualele de marketing avea să fie introdus termenul “efectul Osborne”: într-un interviu, Osborne a declarat că Osborne 2 avea să fie gata în puţină vreme, şi că avea să fie net superior predecesorului său.
Declaraţia a fost făcută în 1983, iar Osborne 2 urma să fie introdus în 1984; depozitele erau pline, dar vânzările au căzut brusc – pentru că toţi cei interesaţi să cumpere un Osborne au preferat să aştepte generaţia următoare. O reducere masivă de preţ nu a schimbat cu nimic expectativa consumatorilor, iar la sfârşitul anului 1983, Osborne s-a văzut nevoit să declare falimentul companiei.
Apple, unul dintre profitorii căderii lui Osborne, a învăţat cel mai bine lecţia negativă oferită de acesta, şi anume de a nu a anunţa un produs care nu este gata – şi de a păstra secrete toate detaliile următoarei generaţii de produse.
Adam Osborne – un inovator fără noroc
După falimentul companiei sale, Osborne a rămas în lumea IT-ului cu nou-creata firmă Paperback Software International. Ideea din spatele firmei era crearea de softuri ieftine, pentru toţi consumatorii. Osborne era de părere că programele nu ar trebui să coste mai mult de 20 de dolari – şi din nou avea să se dovedească mai târziu, prea târziu pentru Osborne, că acest lucru era posibil. În 1987, Paperback Software a fost acuzată că ar fi încălcat legea copyright-ului, incorporând codul unui program al concurenţei într-unul din produsele sale. După procesul pierdut în 1990, Osborne şi-a dat demisia din vârful companiei, şi avea să se stingă din viaţă în 1992, în India.
Lee Felsenstein, asociatul lui Osborne şi designerul primului laptop, a declarat despre partenerul său că „era un bărbat singuratec, care nu se pricepea să stabilească relaţii cu oamenii din jurul său. Se pricepea să-i facă pe alţii să-l urmeze, dar nimeni nu îl cunoştea de fapt prea bine – eu nu, în mod sigur. Însă a adus industria IT în piaţa consumatorilor, fiind primul care a oferit un pachet complet de hardware şi software”. Care cântărea, ce-i drept, destul de mult.
