Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) au hotărât că infracţiunile de insultă şi calomnie nu trebuie reincriminate, judecătorii urmând a-şi motiva decizia, dată după ce au fost sesizaţi de procurorul general al României în legătură cu soluţiile diferite ale instanţelor, potrivit Mediafax.
Purtătorul de cuvânt al instanţei supreme, judecătorul Georgeta Barbălată, a declarat vineri că magistraţii de la Secţiile Unite ale instanţei au decis că “urmarea deciziei Curţii Constituţionale din 18 ianuarie 2007 (când s-a decis neconstituţionalitatea abrogării articolelor 205, 206 şi 207 din Codul penal-n.r.) nu o reprezintă reincriminarea insultei şi calomniei”.
“Consecinţa deciziei Curţii Constituţionale nu este aceea de reincriminare a insultei şi calomniei”, a spus magistratul, care nu a dat mai multe detalii referitoare la decizia de luni a Secţiilor Unite ale instanţei supreme, precizând că urmează redactarea încheierii şedinţei de luni.
Secţiile Unite de la instanţa supremă au dezbătut, luni, 18 octombrie, recursul în interesul legii promovat de procurorul general al României, Codruţa Kovesi, prin care a solicitat să constate caracterul neunitar al jurisprudenţei şi să pronunţe o decizie obligatorie, privind articolele 205, 206, 207 din Codul Penal, care vizează infracţiunile de insultă şi calomnie, care să asigure aplicarea unitară a legii în această materie.
Vicepreşedintele Uniunii Judecătorilor din România (UNJR), Dragoş Călin, a afirmat, joi, în cadrul lansării unei lucrări privind hotărârile Curţii Europene că “este absurd ca pe teritoriul României anumite instanţe să condamne pentru calomnie şi insultă, iar altele să nu condamne”.
În lucrarea “Hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauzele împotriva României din perioada 1994-2009. Analiză, consecinţe, autorităţi potenţial responsabile”, lansată la Academia Română, autorii au reţinut culpa puterii judecătoreşti, pe de-o parte, în cazul condamnării unor ziarişti, dar pe de altă parte şi culpa puterii legislative.
“Pe articolul 10 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului – în cauze precum Dalban, Sabou şi Pârcălab, Cumpănă şi Mazăre – am reţinut culpa puterii judecătoreşti, pe de-o parte, dar şi cea legislativă”, a spus Călin.
Totodată, judecătorul a subliniat faptul că s-a înregistrat “o situaţie foarte ciudată legată de articolele 205-207” din Codul penal, abrogate prin Legea 278/2006, apoi Curtea Constituţională “prin decizia celebră” din 18 ianuarie 2007, a găsit abrogarea neconstituţonală. Magistratul a spus că au fost interpretări diferite, având şi soluţii diferite.
“Avem soluţii intemeiate pe articolul 10, litera b, (..), dar şi soluţie de condamnare/achitare pe articolul 18 ind 1 şi condamnare efectivă de admitere a plângerii”, a arătat Dragoş Călin, judecător la Curtea de Apel Bucureşti.
Magistratul a indicat faptul că procurorul general al României a formulat un recurs în interesul legii, tocmai pentru că sunt interpretări diferite ale textelor legislative, generând hotărâri definitive.
“Este absurd ca pe teritoriul Romaniei anumite instanţe să condamne pentru calomnie, iar altele să nu condamne pe insultă şi calomnie”, a afirmat judecătorul.
În 18 ianuarie 2007, Curtea Constituţională a constatat că sunt neconstituţionale dispoziţiile articolului I, punctul 56 din Legea 278/2006 – privind pentru modificarea şi completarea Codului penal. Concret, Curtea a stabilit că abrogarea articolelor 205 (insulta), 206 (calomnia) şi 207 (proba verităţii) este neconstituţională.
Curtea Constituţională a pornit de la ideea că obiectul juridic al infracţiunilor de insultă şi calomnie, prevăzute de art.205 şi, respectiv, art.206 din Codul penal îl constituie demnitatea persoanei, reputaţia şi onoarea acesteia.
Subiectul activ al infracţiunilor analizate este necircumstanţiat, iar săvârşirea lor se poate produce direct, prin viu grai, prin texte publicate în presa scrisă sau prin mijloacele de comunicare audio-vizuale.
“Indiferent de modul în care sunt comise şi de calitatea persoanelor care le comit – simpli cetăţeni, oameni politici, ziarişti, etc., – faptele care formează conţinutul acestor infracţiuni lezează grav personalitatea umană, demnitatea, onoarea şi reputaţia celor astfel agresaţi. Dacă asemenea fapte nu ar fi descurajate prin mijloacele dreptului penal, ele ar conduce la reacţia de facto a celor ofensaţi şi la conflicte permanente, de natură să facă imposibilă convieţuirea socială, care presupune respect faţă de fiecare membru al colectivităţii şi preţuirea în justa măsură a reputaţiei fiecăruia”, se arată în motivarea Curţii Constituţionale.
Valorile menţionate, ocrotite de Codul penal, au statut constituţional, demnitatea omului fiind consacrată prin art.1 alin. (3) din Constituţia României ca una dintre valorile supreme. Potrivit acestui articol, “România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din Decembrie 1989 şi sunt garantate”.
Curtea a reţinut că prin abrogarea dispoziţiilor legale menţionate s-a creat un inadmisibil vid de reglementare, contrar dispoziţiei constituţionale care garantează demnitatea omului ca valoare supremă. În absenţa ocrotirii juridice prevăzute de art. 205, art. 206 şi art.207 din Codul penal.
După ce a fost amendată de CC Legea 278/2006, unii judecători au considerat dispoziţiile art. 205-207 din Codul penal ca fiind în vigoare, iar alţii că sunt abrogate în continuare, Legislativul nerezolvând situaţia.
Astfel, procurorul general al României, Codruţa Kovesi, în 26 august 2010, a sesizat Secţiile Unite al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) cu un recurs în interesul legii, solicitând să constate caracterul neunitar al jurisprudenţei şi să pronunţe o decizie obligatorie care să asigure aplicarea unitară a legii în această materie, asigurând astfel şi exigenţele privind calitatea legii, astfel cum au fost configurate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. ICCJ nu a dat încă o soluţie.
