Prim-ministrul ucrainean şi-a prezentat ieri dimineaţă demisia „pentru a se ajunge la o reglementare paşnică” a crizei, el declarând că „astăzi, cel mai important este prezervarea unităţii şi integrităţii Ucrainei”.
Potrivit Constituţiei, demisia lui Azarov trebuie să provoace schimbarea guvernului. Opozantul Vitali Klişko a evocat „un mic pas pentru evitarea unei confruntări”. „Nu este o victorie, este un pas spre victorie.” Demisia premierului şi cea a ministrului de Interne era cerută de manifestanţi după ce la 30 noiembrie zeci dintre ei au fost agresaţi şi bătuţi.
Azarov a fost întotdeauna un fidel al preşedintelui Ianukovici, prim-ministru încă de la ascensiunea acestuia din urmă la conducerea statului, în 2010, şi era considerat unul dintre promotorii liniei dure a puterii, care denunţa manifestaţiile paşnice, apoi violente, ale opoziţiei ca tentative de „lovitură de stat” conduse de „terorişti”.
Demisia lui Azarov şi retragerea legilor apar ca un preambul la concluzia unui acord mai larg în Parlament, vizând şi amnistierea manifestanţilor, dar trebuie aşteptată cunoaşterea integralităţii „pachetului” negociat între putere şi opoziţie pentru a aprecia credibilitatea unui plan de ieşire din criză. Mai ales că revendicările opoziţiei au rămas neschimbate – organizarea de alegeri anticipate, reluarea discuţiilor în vederea unui acord de asociere cu UE şi revenirea la Constituţia din 2004. Parlamentul, dominat de Partidul Regiunilor, la putere, urma să studieze concesiile puse pe masă de Ianukovici la negocierile din ultimele zile cu reprezentanţii opoziţiei.
La Bruxelles, criza pe care o străbate Ucraina a fost dezbătută şi la summitul UE-Rusia. Ambele părţi se acuză reciproc de ingerinţă în afacerile interne ale Ucrainei.
Negocieri secrete
Centrul Kievului era ieri în continuare asemenea unui câmp de luptă, opozanţii campând în spatele baricadelor înalte de zăpadă, mulţi protestatari purtând cagule şi fiind înarmaţi cu bâte de baseball. Mişcarea contestatară a cuprins şi o mare parte din restul ţării, manifestanţii ocupând 26 de sedii administrative regionale şi cerând alegeri anticipate pentru alungarea lui Ianukovici de la putere.
Oferta lui Ianukovici de a împărţi puterea cu liderii opoziţiei este urmarea unei cereri a lui Rinat Akhmetov de a dialoga, sugerând că oligarhii se tem că Ucraina va deveni un stat paria. În cele două luni de proteste populare de la Kiev, preşedintele Ucrainei a refuzat concesii opoziţiei, dar în ultimele zile, când un trio de lideri ai opoziţiei s-au întâlnit cu el pentru negocieri, au constatat o schimbare. Ianukovici a propus compromis, oferind posturi guvernamentale rivalilor săi şi un evantai de reforme constituţionale fără precedent.
Simţind slăbiciunea, cei trei au refuzat oferta. În orele care au precedat aceste negocieri, au avut loc altele, rămase neobservate şi care au contribuit la schimbarea de umor a lui Ianukovici. Iar pe site-ul grupului SMC, deţinut de cel mai bogat om din Ucraina, Rinat Akhmetov, a apărut o declaraţie care chema la dialog. O jumătate de duzină de oligarhi din Ucraina au făcut averi imense după prăbuşirea URSS, situaţie similară celei din Rusia, în anii 1990.
Când Putin a venit la putere, în 2000, le-a cerut oligarhilor că îşi pot păstra banii dacă rămân în afara politicii. Pentru liderul de la Kiev nu a fost la fel de uşor pentru a reduce la tăcere oligarhii, care şi-au păstrat o influenţă enormă, controlează un număr de deputaţi, deţin televiziuni şi rămân foarte aproape de putere. Akhmetov este cel mai puternic dintre ei şi momentul declaraţiei sale, chiar în ziua schimbării complete a vederilor preşedintelui, nu poate fi doar o coincidenţă. În ultimele două decenii, oligarhii au profitat de haosul politic şi de corupţia din Ucraina şi Akhmetov în special şi-a văzut crescând averea în ultimii trei ani, sub Ianukovici. Dar nici un miliardar din Ucraina nu are interesul ca ţara să devină paria.
