Pe şoseaua Olteniţei, în incinta clădirii INTEC, lucrează zece bărbaţi şi o femeie. Bărbaţii stau cocoşaţi peste bancurile cu scule, lovesc şi crapă carcase de calculatoare. Femeia, trage la maşina de cusut nişte pânze groase, ca de plastic, din care face genţi, mape, sau portofele.
Nu e nimic ciudat la prima vedere, îţi atrag atenţia rafturile uriaşe pe care sunt împachetate şi sortate zeci de monitoare, tastaturi şi unităţi centrale ale unor computere. Miroase a plastic încins şi a fier tăiat cu flexul.
Aici, în fiecare dimineaţă vin cei 11 şi îşi încep munca. Calculatoarele sunt donate de companii bucureştene care îşi schimbă echipamentele IT. După ce le primesc, le sortează şi le pun etichete: monitoare defecte, tastaturi bune, unităţi centrale de verificat, computere bune de folosit.
Îmbrăcaţi în salopete, cu ecusonul cu nume în piept, arată ca orice angajat. Nu îţi dai seama că cei care dezasamblează calculatoarele în clădirea de pe Olteniţei provin din centrele de plasament, sunt eliberaţi condiţionat sau au anumite deficienţe mintale.
Un altfel de serviciu: ”Dacă îi dai omului peşte, îşi potoleşte foamea pentru o zi. Învaţă-l să pescuiască şi nu-i va mai fi niciodată foame”
”Veniţi pe aici!”, ne îndeamnă ghidul care ne arată cum şi ce fac muncitorii. Noi le-am invadat teritoriul. Se uită ciudat, iar unii zâmbesc la cei peste 50 de oameni care au venit să îi vadă la muncă.
Ne plimbăm printre calculatoarele aşezate în rastele şi punem întrebări. Cine i-a angajat pe aceşti oameni şi de ce? Cât au salariul? Pe ce perioadă au contract de muncă?
Ghidul ne răspunde tuturor şi astfel am aflat că muncitorii sunt plătiţi de Asociaţia Ateliere Fără Frontiere (AFF), că unii dintre ei sunt foşti deţinuţi, iar alţii sunt bolnavi şi nu îşi pot găsi un loc de muncă din cauza deficienţelor. Scopul AFF este să îi ajute să se integreze pe piaţa muncii, să devină responsabili şi să îşi câştige existenţa. Angajaţii AFF au salariul de 600 de lei, unora li se oferă un adăpost, toţi primesc o masă pe zi şi transport gratuit pentru a veni la muncă. Contractul îl au pe o perioadă de 24 de luni, pentru că, spune ghidul, aceştia nu trebuie să se plafoneze, trebuie să intre pe ”piaţa reală” a muncii, acesta este scopul AFF.
Mai aflăm şi că 48% dintre cei care vin la AFF reuşesc să se angajeze pe „piaţa reală” a muncii, chiar înainte de expirarea contractului de 24 de luni.
Cei ajutaţi întind o mână de ajutor mai departe
Calculatoarele pe care le repară ajung la şcoli şi la centre de plasament, iar copiii defavorizaţi le folosesc pentru a învăţa să lucreze cu noile tehnologii. Computerele care nu mai funcţionează sunt reciclate. Totodată, companiile le trimit şi materialele folosite pentru bannere publicitare din care fac genţi, portofele, mape pe care la vând. Din banii obţinuţi reuşesc, astfel, să îşi plătească propriile salarii.
Numai în 2012 au fost donate 1501 de calculatoare complete ce au dus la înfiiţarea a peste 230 de laboratoare IT.
Chiar azi, spune ghidul, mai multe şcoli şi fundaţii vin să ridice computerele pe care angajaţii noştri le-au recondiţionat. Şi au venit.
Cine sunt cei din spatele Ateliere Fără Frontiere
Întreaga activitate Ateliere Fără Frontiere este posibilă cu ajutorul unor companii mari din Bucureşti, bănci,
Patrick Ouriaghli, Director Executiv Ateliere Fără Frontiere: ,,În ciuda unei perioade economice dificile, în 2012 AFF a reuşit creşterea semnificativă a activităţii economice cu 37% faţă de 2011, iar acest lucru ne-a permis să continuăm activitatea în termeni optimi. Am început anul 2013 cu mutarea atelierului într-un spaţiu aproape de două ori mai mare, de 840 mp, în parcul industrial INTEC, în zona Piaţa Sudului. Am simţit nevoia de a mări spaţiul de producţie pentru a face faţă creşterii cantităţii de DEEE-uri colectate, dezvoltării şi diversificării activităţiilor, odată cu începerea atelierului de confecţii „Remesh” şi lansarea de activităţi de prestări servicii.”
