Cum poate deveni ştire negativă informaţia că Guvernul Boc intenţionează să repare drumul de la Bucureşti la Giurgiu? Simplu. Spui aşa: Guvernul Boc nu vrea să repare drumul de la Bucureşti la Buzău.
Butada de mai sus a apărut recent în mediile jurnalistice şi reflectă cu destul de mult umor abordarea unor emisiuni de la televiziunile înfierate recent de Emil Boc şi „condamnate” la absenţa în direct a reprezentanţilor PDL.
Problema este că premierul Emil Boc s-a enervat totuşi fără rost. Fără rost şi ridicol pe deasupra. În primul rând, România este o ţară liberă, iar televiziunile private au dreptul să-şi aleagă singure politica editorială pe care o consideră potrivită, sub oblăduirea suficient de exigentă a CNA. În al doilea rând, prezidenţialele au arătat limpede că exagerările şi pasiunea la televizor au efecte contrare criticii inteligente şi jurnalismului incisiv. Exagerările şi ura au fost asociate de mulţi „mogulilor”, dar publicul anti-Băsescu a găsit, de pildă, prea puţin jurnalism în repetarea la nesfârşit a filmuleţului de 18 secunde cu Traian Băsescu lovind un copil, aşa că mulţi au preferat să nu voteze. Deci, dacă tot se declară de dreapta, premierul Boc ar trebui să aibă mai multă încredere în regulile pieţei electorale, care, în pofida aparenţelor, este destul de selectivă. În al treilea rând şi cel mai important, pentru că marile, imensele probleme de comunicare ale Guvernului Boc vin tocmai… de la Guvernul Boc.
Acum câteva săptămâni, premierul le cerea imperativ miniştrilor să ţină periodic conferinţe de presă. Bună idee, având în vedere că domnii Blaga şi Berceanu n-au mai avut astfel de experienţe de ceva vreme, pe ministrul Agriculturii puţină lume l-a văzut la faţă, deşi jumătate de ţară e arondată domeniului, iar Biroul de Presă al ministrului Videanu se remarcă printr-o colecţie impresionantă de anunţuri despre vizite de lucru sau simpozioane şi drepturi la replică. Bună idee şi pentru că, aşa cum multă lume nu ştie, apariţia fulgerătoare a unui ministru la vreun eveniment este apariţie fulgerătoare şi atât. Întrebările şi răspunsurile esenţiale nu se formulează şi nu se obţin pe scările instituţiilor; se obţin fie în conferinţe de presă, fie în interviuri solicitate de posturile de televiziune/radio/ziare cu ceva timp înainte, interviuri care trebuie să dureze mai mult de 5-7 minute ca să înţeleagă lumea cu ce îşi ocupă timpul la birou ministrul în cauză.
Necazul cu îndemnul lui Emil Boc adresat miniştrilor are însă, la rândul său, două ramuri. În primul rând, miniştrii nu i-au dat ascultare premierului Boc mai mult decât înainte. La capitolul explicaţii despre exercitarea mandatului, miniştrii cabinetelor succesive ale lui Emil Boc sunt restanţieri pe linie. În al doilea rând, dacă ministrul Muncii, Mihai Şeitan, şi ministrul Apărării, Gabriel Oprea, ar fi ţinut recent conferinţe de presă despre cum interpretează ei Legea pensiilor, spectacolul incoerenţei guvernamentale ar fi fost total. Ministrul Muncii a declarat că pensiile militarilor sub 3000 de lei nu vor scădea, iar ministrul Apărării a declarat că nu va accepta nici în ruptul capului scăderea pensiilor militarilor, aşa cum a constatat că reiese chiar din proiectul de lege al ministrului Şeitan. Ba, mai mult. Deşi întregul demers de reformare a sistemului de pensii a pornit de la eliminarea categoriilor privilegiate, există voci oficiale care spun că vor scădea cu o treime chiar şi pensiile de 1.200 de lei, adică de 300 de euro.
Deci cum e mai bine? Să ştie publicul sau să nu ştie, exact din gura miniştrilor, cum e cu socoteala pensiilor? Există o singură situaţie în care ar putea fi bine şi pentru imaginea Guvernului, şi pentru binele public în acelaşi timp. Guvernul să gândească înainte să anunţe ceva. E greu, dar gânditul o să însemne că mai mult de jumătate din reformă e deja făcută. Dacă proiectul e bun, adică e gândit, oamenii sunt mai uşor de convins, legea rezultată mai uşor de aplicat, iar eventualele proteste mai uşor de contracarat. Din păcate însă, nu există un acord stand-by pentru gândit. FMI nu poate face chiar totul.
Cât despre televiziunile „adverse”, oamenii inteligenţi din PDL ştiu că, dacă „manipulările” şi „intoxicările” nu ar găsi un oarecare corespondent în lumea reală, „mogulii” şi-ar fi piedut de mult audienţa. Din nefericire, oamenii se regăsesc în „dezinformările” de la televizor, acolo unde Guvernul nu mai vrea să fie reprezentat. Nu degeaba s-a hotărât Cristian Preda să încalce interdicţia supremă. Păcat că nu a făcut-o însă în cadru festiv, la Consiliul Naţional. Avea şanse să-i fie votată ideea în unanimitate.
