Agenţia federală americană nu a explicat cu precizie cum l-a identificat pe şeful sitului specializat în vânzarea drogurilor, Silk Road, sau cum a localizat serverele, deşi Silk Road era protejat de un dublu sistem de securitate foarte perfecţionat. La 1 octombrie 2013, Ross Ulbricht, alias Dread Pirate Roberts, patronul sitului Silk Road (Drumul mătăsii) era arestat de FBI la San Francisco.
Pe de o parte, traficul de date tranzita prin TOR, reţeaua cifrată şi asigura anonimatul serverelor repartizate în întreaga lume, era conceput pentru bruierea pistelor. Pe de altă parte, tranzacţiile financiare se făceau în bitcoin, moneda electronică a cărei circulaţie este dificil de supravegheat şi Silk Road acţiona ca „un terţ de încredere” remunerat prin comision. La vestea arestării, operatorii TOR şi numeroşi utilizatori s-au întrebat stresaţi dacă guvernul american reuşise să penetreze reţeaua lor, ceea ce ar fi făcut-o inutilizabilă, şi chiar periculoasă. La rândul lor, avocaţii lui Ross Ulbricht au încercat să profite de emoţia provocată de dezvăluirile lui Edward Snowden asupra programelor de supraveghere ale NSA pentru a lansa o teorie – FBI a primit ajutorul serviciilor secrete americane. Or, o astfel de intervenţie, ilegală într-o afacere de drept comun privind un cetăţean american, ar fi putut antrena anularea oricărei proceduri.
Urmele au dus în Islanda
Pentru a contracara această strategie a apărării, FBI a publicat la 5 septembrie o declaraţie sub jurământ a agentului special Christopher Tarbell, expert în investigaţii informatice, care conducea ancheta asupra Silk Road. El afirma că echipa sa nu a primit ajutorul unei alte agenţii federale şi nu a recurs la o „backdoor”, care permite introducerea într-o maşină, nici la o altă metodă de penetrare ilicită. Pentru identificarea şi localizarea Silk Road, echipa a exploatat un defect în configuraţia paginii de primire a sitului. Conectându-se ca orice client, apoi analizând traficul între ordinatoarele FBI-ului şi cel al Silk Road, agentul Tarbell a observat că una dintre adresele IP transmisă de servere pentru validarea conexiunii nu corespundea cu nici un releu TOR. El a verificat localizarea serverului cu această adresă IP şi a descoperit că ducea la o gazdă comercială instalată în Islanda. După ce a descoperit mesageria lui Ross Ulbricht, FBI a descoperit că era la curent cu această falie în dispozitivul său. Odată identificată această adresă IP, SUA au trimis autorităţilor islandeze o cerere de extrădare judiciară şi anchetatorii din Reykjavik au notat că serverul vizat gestiona ample volume de trafic criptat de TOR. Au recuperat conexiunile şi conţinutul integral şi au trimis totul FBI-ului. Rezultatul a fost cert – adresa IP depistată de FBI era cea a serverului folosit de Silk Road pentru a pune în relaţie cumpărătorii şi vânzătorii de droguri.
Din 2010, Islanda a modificat legislaţia în aşa fel încât să devină „un refugiu mondial de date”, adică un centru de apărare a libertăţii de expresie şi a respectării vieţii private pe Internet, o protecţie care totuşi nu se extinde la traficanţii de stupefiante. După aceea, BFI a trecut la ultima fază. Pentru închirierea serverului islandez, proprietarul Silk Road trecea printr-un intermediar, o societate comercială de găzduire a siturilor.
Potrivit lui Tarbell, o întreprindere „ne-americană”, dar nu a precizat naţionalitatea şi care a acceptat să îi livreze coordonatele clientului său. După câteva zile a urmat arestarea lui Ross Ulbricht.
Închizând Silk Road, FBI a sechestrat 30.000 bitcoin – echivalentul a 11 milioane euro – care au fost vânduţi la licitaţie în iunie.
Situl Silk Road a fost definit de autorităţile americane ca „o vastă piaţă neagră online unde se cumpărau şi se vindeau sute de kg de droguri şi alte produse şi servicii ilicite”. Ulbricht a pus în funcţie acest site în ianuarie 2011, internauţii putând cumpăra heroină, cocaină sau LSD şi amfetamine.
