O plimbare pe ţărmul mării poate fi un moment de neuitat pentru turişti. Din păcate, el este umbrit de comercianţii ambulanţi care oferă produse de o calitate îndoielnică.
Pentru orice turist, o plimbare pe faleza Cazinoului, cum îi spun localnicii, este o experienţă care trebuie încercată. Aici se află unele dintre principalele puncte turistice ale oraşului. Cea mai importantă dintre ele este, fără îndoială, însuşi Cazinoul, clădirea care se întâlneşte pe cele mai multe vederi ale Constanţei. România Liberă – ediţia de Sud-Est – v-a prezentat un material amplu legat de degradarea în care a ajuns acest monument al ţării, nu al oraşului, monument care a împlinit în această lună 100 de ani de existenţă. Nu vom insista asupra sa.
Pe urmele lui Eminescu
Un alt monument pe lângă care vă sfătuim să zăboviţi este statuia lui Eminescu. Poetul care a descris marea în versuri nemuritoare, fără să o fi văzut, este imortalizat aici, cu faţa spre mare. Statuia a fost realizată în anul 1930 de către sculptorul Oscar Han. Atunci, Consiliul local a hotărât să ducă la îndeplinire testamentul artistic al lui Eminescu, aşa cum l-a descris în poezia „Mai am un singur dor”. Pe faleza aceasta s-a plimbat însuşi poetul, care, spre sfârşitul vieţii, la vârsta de 31 de ani, a ajuns la malul mării, pentru câteva zile, fiind cazat la unul dintre hotelurile din imediata apropiere: fostul Hotel d’Angleterre, actual Hotel Palas. La baza statuii se află muza care l-a inspirat pe poet, despre care se spune că ar fi însăşi Veronica Micle.
La câţiva paşi de statuia lui Eminescu se află farul genovez, care ghida drumul navigatorilor din trecut. Acum şi-a pierdut utilitatea. Clădirea Comandamentului Militar, albă şi maiestuoasă, este în sine o destinaţie turistică prin frumuseţea sa. De la capătul din sud al falezei se deschide o privelişte de ansamblu asupra Portului Constanţa. În majoritatea zilelor, orizontul este înţesat de nave care aşteaptă să intre la operare.
Târg ambulant
Din păcate, romantismul zonei este umbrit de colecţia de kitsch-uri expuse de vânzătorii ambulanţi. De fapt, întreaga zonă pare că a ajuns un târg ambulant unde se vând de toate pentru toţi. Printre acestea se numără ceasuri sub forme de ancore, la 40 de lei, mici statui de piraţi, la 10 lei, brăţări de scoici, la 1 sau 3 lei bucata, diverse jucării sclipitoare şi zgomotoase, „made in China”, căţei de pluş cu ochii luminaţi în roşu, care latră cu un sunet mecanic. Se vând chiar şi sucuri de por¬tocale pentru cei însetaţi. Există, printre tarabele vânzătorilor, şi câţiva artişti. Este vorba despre cântăreţi din ale căror acordeoane răsună acorduri de vals sau pictori care sunt gata să îţi creioneze portretul pentru 25 de lei.
