Alegerea lui Victor Ponta in fruntea PSD a fost primita de PDL cu condescendenta si ridicari din umeri. Vasile Blaga a declarat ca, "de fapt, nu s-a schimbat mare lucru", doar "domnul Geoana a fost inlocuit cu domnul Ponta, echipa e aproape aceeasi". Roberta Anastase a fost si mai putin precauta. "Noua ne este chiar indiferent cine castiga alegerile din PSD", a declarat ea intr-un schimb de replici cu Adrian Nastase, care incerca sa acrediteze ideea unui Ponta inamicul public nr. 1 pentru PDL. Mai realisti s-au dovedit insa europarlamentarii Cristian Preda si Traian Ungureanu. Dupa ce si-au gratificat adversarul cu amabilitati acide, ba ca vorbeste prea mult, ba ca e ambitios fara tinta clara, ba ca e "un copil de platou, crescut prin televiziuni" si "impertinent pe deasupra", cei doi au admis, printre randuri, ca solutia Victor Ponta pune probleme partidului prezidential.
"PDL pierde, o data cu Geoana, garantia victoriilor cu cooperarea masiva a adversarului. Ponta e un personaj mult mai dotat verbal, un actor de replica rapida si agresiva", explica Traian Ungureanu. El atrage atentia ca, dupa apropiatul congres al liberalilor, e cazul ca PDL "sa traga linie si sa pregateasca replica", pentru ca "vechiul dispozitiv de actiune poate deveni insuficient". Mai laconic, Cristian Preda lanseaza, la randul sau, un avertisment discret la adresa autosuficientei partidului de guvernamant. si "retorica antipesedista va trebui sa cunoasca modificari, chiar daca PDL este la guvernare, iar candidatul sau a castigat prezidentialele. Sau poate de aceea".
E adevarat ca la alegerea lui Victor Ponta a cantarit enorm cuvantul lui Ion Iliescu. E adevarat ca Victor Ponta isi datoreaza ascensiunea politica lui Adrian Nastase. E adevarat ca victoria lui Victor Ponta in fruntea partidului care s-a aflat la guvernarea Romaniei 12 ani din ultimii 20 nu este urmarea fireasca a unui cursus honorum consistent, care sa cuprinda un ministeriat consistent sau un parcurs parlamentar eficient in termeni de politici publice. E adevarat ca Victor Ponta insusi a declarat intr-un interviu pentru Romania libera ca anchetele Corpului de Control al Primului-Ministru pe care le coordona nu ajungeau niciodata pe masa procurorilor daca nu primeau acordul premierului de atunci Adrian Nastase – o declaratie deloc magulitoare pentru cineva care pretinde ca justitia trebuie sa functioneze independent.
E adevarat ca inteligenta lui Victor Ponta trebuie sa frizeze genialitatea, iar rabdarea trebuie sa-i fie vecina cu asceza ca sa reuseasca sa descalceasca reteaua de uriase interese pecuniare pe care politicianul cel mai anticapitalist si "cel mai sarac si cinstit al tarii" a ales sa-si construiasca partidul. E adevarat ca Victor Ponta a inceput prin a-l elogia pe Ion Iliescu – un gest de contestare cat de mic ar fi fost sinucigas in acest moment. si mai adevarat este ca noul lider repeta pana la virgula anumite mesaje ale lui Adrian Nastase. "Cred ca putina ordine nu strica. Sunt adeptul unor masuri de rigoare si de disciplina", a declarat fostul premier. Mai multa "coerenta si consecventa" in partid, declaratiile colegilor sa fie in "linia si spiritul" a ceea ce s-a stabilit la Biroul Permanent, a fost mesajul similar al noului presedinte.
Dar, dincolo de toate aceste dificultati, obstacole insurmontabile sau nu, e de remarcat ca cei care l-au impins la sefia PSD pe Victor Ponta au reusit sa gaseasca cea mai buna solutie pentru partidul lor. Mircea Geoana era perdant, toata lumea stie asta, trebuia sa plece. Cristian Diaconescu aluneca in directii necunoscute in momente critice, toata lumea a vazut asta. Adrian Nastase este tarat de trecut si DNA, chiar si el a admis asta. Miron Mitrea este prea incapatanat si prea dur pentru o sinteza, dupa cum chiar el a recunoscut asta. Solutia Ponta s-a dovedit salvatoare.
Adversarii au si inceput sa faca greseli. Cezar Preda (PDL) a declarat deschis ca, in cazul in care PSD se gandeste sa-l schimbe pe Mircea Geoana din fruntea Senatului, social-democratii nu vor mai prinde niciodata presedintia Camerei Superioare. Prilej de repliere a PSD in jurul a ceea ce Geoana a numit "baricada de la Senat". In plin avant retoric, Cristian Preda a reusit sa loveasca nu numai in Victor Ponta, ci si in posibilul electorat comun al celor doua partide, declarand ca "publicul consumator de politica apreciaza insa mai degraba cantitatea decat coerenta, asa ca din acest tip de comportament (vorbitul mult – n.r.) noul lider PSD va avea doar de castigat".
Or, domnul Traian Basescu tocmai a fost ales presedinte, iar, pana foarte recent, se credea ca numai PSD isi jigneste alegatorii atribuindu-le preferinta pentru circ. Gafa cea mai citata este insa de departe cea a premierului Emil Boc, care l-a facut pe Victor Ponta "procuror comunist", in replica la atat de jalnica gluma a tanarului lider PSD: "Am vrut sa-l bat pe Emil Boc, dar nu m-a lasat Dan Nica". Bineinteles ca "bancul" lui Ponta este condamnabil (la fel de condamnabil, desigur, ca si amenintarea mai veche a lui Emil Boc ca va pune "biciul" pe parlamentari). Dar premierul trebuia sa fie prevazator si sa nu intre pe terenul minat al amintirilor anti-‘89, in care este mai avizat decat Victor Ponta in calitatea sa de fost secretar UTC.
Pentru ca solutia Ponta sa nu ramana una de moment si sa devina efectul Ponta – cu impact in celelalte partide –, Victor Ponta nu trebuie sa-si aminteasca toate cele 22 de puncte din programul anuntat la inceputul lunii februarie. E destul sa promoveze doua: asumarea "momentului gri" al Pietei Universitatii si adevarata deschidere a partidului spre simpatizanti. Pana atunci insa, PSD ramane, ca de obicei, o promisiune. Falsa.
