Ratificarea Acordului nuclear dintre SUA si India de catre Congresul american marcheaza o remarcabila noua evolutie in afacerile internationale. Semnat inca din iulie 2005, acordul este o piatra de hotar in parteneriatul tot mai accentuat dintre cele mai mari si mai vechi democratii ale lumii.
Documentul este semnalul pentru recunoasterea unei posibile "exceptii indiene". Singura superputere din lume decide, impreuna cu celelalte natiuni implicate in comertul cu material nuclear, sa vanda asemenea tehnologii catre India, o tara care a refuzat sa semneze Tratatul de neproliferare nucleara (TNP) si a organizat doua teste nucleare.
Refuzul Indiei de a semna TNP se bazeaza pe o chestiune de principiu, acesta fiind ultimul vestigiu al unei politici de apartheid in sistemul international. El acorda celor cinci state membre permanente ale Consiliului de Securitate al ONU dreptul de a detine arme nucleare, privand alte tari de acest drept. Pozitia morala a Indiei (avocat indelungat al dezarmarii nucleare) in privinta TNP se bucura de o sustinere aproape unanima pe plan intern. Programul de inarmare este de asemenea sprijinit de o majoritate larga a indienilor (desi departe de a reprezenta unanimitate), fiind considerat un imperativ de securitate intr-o zona periculoasa.
Altfel decat Iranul sau Coreea de Nord, care au semnat TNP si apoi i-au incalcat prevederile prin programele clandestine de inarmare nucleara, India a pasit deschis pe calea dezvoltarii nucleare si are un dosar fara pata in materie de neproliferare – India nu a exportat niciodata tehnologie nucleara, niciodata din India nu s-au scurs secrete nucleare, iar programul nuclear indian este supus unui control civil strict.
Toate aceste calitati sunt recunoscute in Acordul americano-indian, recent ratificat. Documentul a trecut cu succes prin negocieri dure bilaterale, prevederile sale au fost transpuse in dreptul american, iar in august a fost aprobat in unanimitate de Comitetul guvernatorilor Agentiei Internationale pentru Energie Atomica (IAEA). In final, Grupul furnizorilor nuclear, format din 45 de state, a urmat neconditionat exemplul IAEA la insistentele Administratiei Bush.
Actul Congresului american a fost ultimul dintr-o lunga epopee si a deschis calea participarii companiilor americane la licitatiile pentru contracte nucleare in India, un domeniu in care concurenta Frantei si Rusiei va fi acerba. Dar principala semnificatie a acordului trebuie interpretata prin prisma relatiilor indiano-americane in plina ascensiune. Instrainate in timpul Razboiului Rece de sprijinul american pentru Pakistan si de pozitia de lider al Indiei in miscarea de nealiniere, cele doua tari s-au apropiat foarte mult in ultimul deceniu.
In comertul bilateral asistam la un boom. Firmele americane si-au cvintuplat investitiile in India in ultimii zece ani. Indienii le interpreteaza rezultatele RMN-urilor pentru pacientii americani, le ofera suport tehnic consumatorilor americani prin intermediul unor call-center si presteaza servicii de maxima calitate in domeniul cercetarii si dezvoltarii catre companiile din SUA. Sondajele au aratat in repetate randuri ca India este una dintre putinele tari din sfera statelor in curs de dezvoltare in care America se bucura de o reputatie buna.
India si-a sporit la randul ei prezenta in SUA. Cei mai multi studenti straini din universitatile americane provin din India. Succesele inregistrate de exponentii populatiei indiene din SUA au facut din aceasta o minoritate cu o mare influenta, din care fac parte mii de doctori si asistente, profesionisti inovatori din Silicon Valley (dintre care unul a inventat procesorul Pentium, iar altul a creat serviciul Hotmail), managerii generali ai Citigroup si Pepsi, doi astronauti americani si tanarul guvernator al statului Louisiana – la toti acestia se adauga soferii de taxi, lucratorii din benzinarii si vanzatorii din magazinele nonstop.
Clinicile de yoga prospera peste tot in SUA, restaurantele indiene rasar ca ciupercile dupa ploaie chiar si in cele mai indepartate suburbii, iar filmele de la Bollywood si-au gasit si ele in mod neasteptat fani in America. Locul Indiei in constiinta publica din SUA este fundamental diferit de cel pe care il ocupa acum doar o jumatate de generatie.
In mod evident, Administratia Bush si Congresul au recunoscut acest parteneriat intensiv atunci cand au aprobat Acordul nuclear bilateral. Au existat, desigur, de ambele parti voci care s-au opus documentului. In SUA, "ayatolahii neproliferarii", care considera armele nucleare un rau absolut (desigur, in afara situatiei in care acestea se afla in mainile lor),
si-au manifestat opozitia. In India, partide de stanga, dar si de dreapta au criticat acordul. Primele au afirmat ca actul ar ipoteca politica externa a Indiei catre SUA, cealalta ca nu asigura indeajuns independenta nucleara a Indiei.
Dar, exact ca in situatia oricarui acord bun, ambele parti au de castigat: India poate face fata penuriei paralizante de energie prin triplarea capacitatii de productie de electricitate; firmele americane pot vinde reactoare si tehnologie nucleara. Prin supunerea instalatiilor nucleare civile din India unor inspectii internationale, America isi bifeaza unul din obiectivele importante de politica externa – aducerea Indiei in tabara mondiala a neproliferarii. si nu exista nici un dubiu ca ajutorul de crestere acordat Indiei va aduce Americii recunostinta celei mai mari democratii si economii de piata.
Acordul nu va schimba peste noapte situatia energetica a Indiei si nici nu va elimina dependenta ei de importuri scumpe de combustibil. Dar ratificarea sa confirma ca relatiile americane cu India promit sa reflecte in secolul XXI o apropiere si importanta strategica majora. Intr-o perioada in care SUA se zbat sa iasa din criza financiara si din situatia mlastinoasa din Orientul Mijlociu si Asia Centrala, acest acord cu India ar putea fi singura realizare de durata, cu care asediata Administratie Bush se poate lauda in materie de politica externa.
