Un public entuziast, atent, i-a intampinat, joi seara, aici, la Viena, pe muzicienii nostri, pe pianistii Johnny Raducanu si Harry Tavitian. Concertul a fost gazduit de sediul actual, in adevar functional, al Institutului Cultural Roman din capitala federala a Austriei, in imediata vecinatate a celebrei catedrale din centrul orasului.
Originari din Constanta si Braila, de la Marea cea Neagra si de la gurile Dunarii, Johnny Raducanu si Harry Tavitian ridica in amontele fluviului spiritul levantin al muzicii lor. Rezonante folclorice dobrogene, intonatii romanesti, armene, bulgaresti, ritmurile schioape vanjos sustinute de Harry intalnesc rezonantele jazzului clasic, spiritul atat de agreabil, seducator, al muzicii de caffe-concert oferit de Johnny. Se intalnesc, astfel, doua personalitati, doua stiluri de muzica diferite aflate intr-un captivant, spectaculos dialog in care intervine sunetul fluierului, sunetul citerei iscat direct din interiorul pianului, ritmul sustinut al percutiei. Savuros, imaginativ, Johnny Raducanu stie sa anime asistenta strecurand vorbe de duh, anecdote pitoresti, amintindu-ne ca in lumea actuala este nevoie de buna dispozitie pentru a face fata asaltului deloc benefic al tumultului cotidian; ne-a amintit ca muzica si zambetul innobileaza spiritul, aduc lumina in suflet. Ne-a povestit ca la Inalta Curte a Celui de Sus muzica si muzicienii sunt la mare cinste, ca marii muzicieni vienezi, Haydn, Mozart, Beethoven, stau de-a dreapta Tatalui, ca in marea Lui generozitate ne-a lasat si noua, pamantenilor, cate ceva. “Noi, cei care ne aflam acum in fata dumneavoastra, suntem acele ramasite de la Marea Curte” ne-a spus Johnny Raducanu in aplauzele entuziaste ale asistentei.
Este drept, in aceste zile, in aceste luni in mod special, Viena respira in ritmurile muzicii lui Mozart, sarbatorind cele doua secole si jumatate de la nasterea marelui compozitor austriac. Si totusi, ecourile departate ale muzicii sosite de la gurile Dunarii dau consistenta peisajului vienez al culturii, al artei, amintindu-ne ca spiritul european al muzicii este mai bogat, mai generos prin diversitate.
