Ecce Pulex!

Pulicarium" este cuvantul pe care savantii il intrebuintau pentru a denumi ceea ce noi cunoastem astazi ca microscop. Sau, pe romaneste, "purice de sticla". In 1665, Robert Hooke publica o faimoasa "Micrographia", in care face cunoscuta publicului anatomia vietatilor mici, de pilda a unui ochi de musca. si, desigur, a unui purice – reproducerea o puteti vedea oricand pe wikipedia. N-as fi ajuns la parafraza lui Pilat din Pont daca n-as fi gasit un articol al unui mare estetician contemporan, americanul Arthur Danto, despre "Viitorul esteticii". Argumentul lui este simplu: estetica si cunoasterea sunt indisociabile. Vederea la microscop a unui purice ii schimba privitorului viziunea despre lume, iar adevarul stiintific si frumosul (artistic sau nu) nu pot fi tematizate independent fara pierderi considerabile. Ecce pulex!, exclam la randu-mi, ca o autoironie. Crochiurile mele sunt, in fata unor carti, ca puricii alaturi de cai. Daca nu le-ai citit in ziar, la data aparitiei, existenta lor se conjuga la trecut. si totusi, zdrentele de text al caror autor sunt pot fi, cu voia cititorului, percepute ca niste spori de literatura. Fara indoiala minor, genul pastilei, crochiului, efemeridei actioneaza asupra perceptiei ca un fluture: prea mic pentru a-i da atentie, fluturele pe care apuci sa-l vezi te poate cel mult binedispune: iata, lumea e vie! Pe de alta parte, pentru un entomolog fluturele devine blazonul unui stil: vezi Nabokov, de pilda; vezi Cartarescu. Lumea noastra isi pastreaza adevarurile mai putin in cotloanele inaccesibile ale unor pesteri mai adanci ca insasi viata, cat risipite pe trotuarul existentei cotidiene. Frumosul s-a mutat putin, nu atat in strada, cat oriunde cineva stie sa priveasca lumea la microscop.